» Imediat dupa anuntarea constructiei primei baze permanente US Army pe teritoriul Romaniei, comunitatile locale din Dobrogea, pe teritoriul carora urmau sa fie derulate diferite investitii ale americanilor, au crezut ca le-a pus Dumnezeu mana in cap. Numai ca, cel putin pana acum, aceste comunitati nu s-au ales cu mare lucru, cu exceptia unor lucrari de mica amploare de renovare a unor obiective publice, respectiv garduri de scoli, gradinite, o sectie a Spitalului Municipal Constanta.
Cele mai importante investitii derulate de US Army in Romania raman amenajarea fostei garnizoane terestre de la Mihail Kogalniceanu, cu cheltuieli de peste 60 milioane dolari, precum si a unitatii de aviatie, unde s-au alocat cateva milioane de dolari pentru imbunatatirea sistemului de securitate, refacerea si largirea pistei aeroportului pentru decolarea si aterizarea aeronavelor de mari dimensiuni. In ceea ce priveste absorbtia fortei de munca locale, in cazul comunei Kogalniceanu s-au operat doar angajari periodice cu ocazia unor misiuni de scurta durata, majoritatea oamenilor fiind angajati pentru munca necalificata si platiti cu sume cuprinse intre 30 si, cel mult, 80 de dolari pe zi.
Chiar si asa, muncitorii au fost multumiti, pentru ca la americani au castigat in cateva saptamani cat in jumatate de an la patronii romani. "Am lucrat ca sofer la ei acum patru ani. M-au platit bine. Daca vor face angajari, o sa incerc sa prind un loc in baza", a explicat Ioan Popa, un constantean de 45 de ani. Omul a adaugat ca atunci a fost angajat de un subcontractant al serviciilor la aeroport si a avut cel mai mare salariu din intreaga sa activitate.
Drumuri distruse
Transportul de materiale pentru santierul bazei americanilor s-a facut pana nu demult prin centrul comunei Kogalniceanu. Primarul Valer Muresan a incercat in repetate randuri sa-i convinga pe executantii turci ai bazei sa gaseasca o solutie alternativa pentru protejarea drumurilor localitatii. Basculantele si betonierele de 16 tone au spart asfaltul, iar in cateva cazuri casele oamenilor au inceput sa se crape. "Le-am propus amenajarea unui drum pietruit care sa lege direct baza si soseaua nationala, pentru ca basculantele sa nu mai treaca prin localitate. Lungimea acestuia nu ar fi depasit 3 kilometri, insa nu l-au facut. Atunci, Consiliul Local Mihail Kogalniceanu a hotarat interzicerea accesului camioanelor cu o greutate mai mare de 7 tone", a precizat primarul comunei. Pana la urma, dupa mediatizarea cazului, constructorii si-au amenajat propriul drum de acces, iar localitatea a scapat deocamdata de cosmarul traficului greu.
O data cu deschiderea bazei permanente, comunitatea locala se va lovi din nou de aceasta problema. Eventualele transporturi de tehnica blindata si materiale de la aeroport la baza vor fi executate cel mai probabil tot prin comuna, situatie in care drumurile si asa subrede vor fi din nou expuse degradarii. De asemenea, Aeroportul Kogalniceanu, unde exista o singura pista exploatata in comun de militari si civili, s-ar putea confrunta cu destule probleme din cauza riscurilor de spargere a dalelor pistei in conditiile unei utilizari intense. De altfel, acest lucru s-a mai intamplat in trecut, atunci cand o aeronava de mari dimensiuni Galaxy a rupt o placa de beton groasa de aproape jumatate de metru in momentul contactului cu pista, la aterizare. Americanii au reparat ulterior intreaga cale de rulare si au largit pista.
Cea mai ampla operatiune sustinuta de armata americana pe teritoriul Romaniei a fost asigurarea frontului din Irak in toiul luptelor, ocazie cu care de la Kogalniceanu s-au desfasurat peste 3.000 de zboruri de zi si noapte intr-un interval de aproape trei luni, majoritatea aeronavelor fiind din categoriile grea si medie. Constantenii isi amintesc si acum vacarmul motoarelor ambalate pentru decolarea avioanelor incarcate la capacitate maxima, operatiune care a tocat nervii localnicilor noapte de noapte.
Socotelile romanilor, incurcate
Mihail Kogalniceanu, ora sapte dimineata. Cateva autoutilitare asteapta cuminti sa treaca de controlul antitero de la poarta fostei Baze 57 Aviatie Mihail Kogalniceanu. Muncitorii romani s-au obisnuit cu scotocirea bagajelor si a fiecarui coltisor din autoturism in cautarea vreunei bombe. Astea sunt regulile americanilor. Baza militara este un amestec de balcanism si rigoare US Army. Sistemele de securitate de ultima generatie contrasteaza cu saracia localnicilor. La un kilometru distanta, in centrul comunei, constructorii trag din greu pentru a termina cel mai ambitios proiect american de la malul marii. Baza permanenta US Army va fi finalizata in curand. Ridicat de muncitorii turci, complexul de 60 milioane de dolari ar putea da de munca catorva sute de localnici. Constantenii nu se mai inghesuie insa la portile unitatilor militare. Dupa sase ani de prezenta a americanilor la Kogalniceanu, este dificil sa gasesti pe cineva care sa creada in "visul american".
"Du-te domne’ de aici. N-am ce sa-ti spun. De unde sa stiu eu cand vor face astia (n.r. – americanii) angajari. Ei au treburile lor, noi pe ale noastre", raspunde primul localnic abordat. Oamenii trec nepasatori pe langa baza americanilor, impovarati de grijile de zi cu zi. Daca pana acum un an si ceva, atunci cand s-a deschis santierul in fosta garnizoana a Brigazii 34 Mecanizate Dobrogea, localnicii sperau la un loc de munca, in prezent, comuna asista impasibila la dezvoltarea cartierului american. Foarte putini au fost angajati de americani, majoritatea pe perioada determinata, respectiv doar pe timpul desfasurarii exercitiilor. In santier lucreaza subcontractorii turci, care nu angajeaza localnici. Asa cum am mentionat mai sus, guvernul american a investit peste 60 milioane de dolari in constructia bazei permanente. Au fost ridicate peste 50 de cladiri noi, iar vechile camine ale infanteristilor au fost modernizate la standardele US Army.
Situatia este mai buna in cazul primei locatii a americanilor, respectiv fosta baza de aviatie. Aici lucreaza peste o suta de romani la bucatarie, zugraveala si intretinerea numarului mare de instalatii de aer conditionat nelipsite oricarei locatii a armatei americane. Pe vremuri un ditamai regiment de vanatoare inzestrat cu temutele MiG 29 Fulcrum, baza a fost utilizata pentru prima data in 2003 de aviatia americana pentru transport de tehnica pe frontul din Irak. De atunci si pana acum, la aeroport s-au desfasurat o multime de exercitii, urmand ca, dupa deschiderea bazei principale, fosta unitate de aviatie sa aiba rolul unei locatii de tranzit. De altfel, cele doua baze sunt despartite doar de un gard. De numele Aeroportului Militar Kogalniceanu se leaga celebrul scandal international al inchisorilor unde erau torturati prizonierii irakieni.
Munca de jos
"Este posibil", raspunde Valer Muresan, primarul comunei Mihail Kogalniceanu, la intrebarea daca, o data cu deschiderea bazei permanente, localnicii isi vor gasi de lucru. Trupele US Army vor avea nevoie de personal pentru intretinerea spatiilor verzi, igienizare si alte munci necalificate. 60 de familii din comuna beneficiaza de ajutor social din partea autoritatii locale. Primaria a avut pana anul trecut un conflict cu societatile care lucreaza in baza. Zeci de camioane grele tranzitau localitatea in fiecare zi, iar intreaga infrastructura rutiera a fost afectata. Acum, turcii au amenajat un drum lateral si nu mai trec prin comuna.
Portul turistic, mai important decat americanii
O data cu dreptul de folosinta a celor doua unitati militare, armata americana a primit de la statul roman si "intrarea" in Poligonul Babadag, al doilea ca importanta in Romania. Aici se vor antrena americanii cantonati la Kogalniceanu. Satul Visterna, din comuna Sarichioi, este la o aruncatura de bat de poligon. Oamenii nu dispun de apa curenta, iar drumurile sunt praf. Americanii au fost in repetate randuri in poligon, au forat dupa apa, insa comunitatea locala nu a beneficiat de mare lucru. Pana la urma, satenii s-au ales cu gardul unei unitati de invatamant reparat pe cheltuiala US Army si cu o promisiune de reparatie a drumului comunal. "300 de oameni beneficiaza de ajutoare sociale din partea primariei", a precizat Vasile-Liviu Teliceanu, viceprimarul comunei Sarichioi. "Anul trecut au lucrat cativa pentru americani. Nu va pot spune insa cum au fost platiti.
Oamenii au fost multumiti. Americanii vin si pleaca", a adaugat edilul. Sperantele de prosperitate ale comunitatii locale se leaga de proiectul de amenajare a unui port turistic la poalele Cetatii Enisala, si mai putin de investitiile americane. Lucrarile la viitorul obiectiv turistic ar trebui sa inceapa la sfarsitul anului. De cand au venit americanii la Babadag, preturile terenurilor au crescut vertiginos. Un hectar extravilan a ajuns pana la 15.000 lei in vecinatatea poligonului, insa tranzactiile realizate au fost extrem de putine.
» Gardul-fantoma
Un fapt pe de o parte amuzant, pe de alta, grav, din punctul de vedere al securitatii, s-a petrecut anul trecut la Kogalniceanu. Un gard lung de 30 metri a fost furat. In ciuda pazei intarite si a camerelor de luat vederi, intr-o frumoasa si linistita noapte de vara mai multe persoane inarmate cu clesti au decupat gardul de sarma si duse au fost. Politistii s-au dat peste cap, insa nu au reusit sa dea de urma autorilor. De altfel, in spatele declaratiilor oficiale ale personalului militar din baza despre "frumoasa si fascinanta Romanie", ospitalitatea cunoscuta a poporului roman si prietenia stransa dintre americanii in uniforma si locuitorii comunei Kogalniceanu dau indicatii clare despre riscurile la care se expun militarii in afara bazei, precum si indemnul la atentie sporita in timpul utilizarii cardurilor si arhicunoscutul sfat oferit tuturor strainilor care vin in Romania: "Atentie la buzunare!". Au mai fost si cateva altercatii cu romanii, insa americanii nu s-au plans niciodata de vreun neajuns pe perioada sederii la malul marii.
» Speranta
In perspectiva cantonarii trupelor la Kogalniceanu, patronii de unitati hoteliere din localitate si din statiunea Mamaia, precum si firmele de catering tot spera ca isi vor spori profiturile. Americanii cheltuiesc sume importante pentru asigurarea confortului militarilor, aceasta insemnand o alimentatie diversificata, de calitate, capacitati de divertisment, utilitati de tot felul. De toate acestea se vor ocupa, cel mai probabil, furnizorii romani. Logistica americana include, de asemenea , un numar mare si diversificat de mijloace de transport militare si civile, care vor consuma cantitati importante de carburant, procurat de pe piata locala.
Locuri de munca
Din sutele de posturi promise la constructia si intretinerea bazei, la Kogalniceanu nu s-a concretizat nimic.
Investitii in economia locala
Toate serviciile folosite de americani au fost contractate de la centru, fara implicarea comunitatii locale.
Refacerea infrastructurii
Portiunile de drum au fost reparate doar cat sa permita efectuarea transporturilor in si dinspre baza.
Boomul pietei imobiliare
Dupa ce preturile la imobiliare au urcat vertiginos in urma anuntarii constructiei bazei, in prezent tranzactiile sunt blocate.
Cresterea nivelului de trai
Constantenii si tulcenii din localitatile invecinate cu bazele americanilor au ramas la fel de saraci ca inaintea sosirii acestora.
