Din atatea socoteli postconsultari "moderatorul" Basescu a inventariat trei: Guvernul sa se supuna votului de incredere, conturarea unei majoritati clare, anticipate. Asadar, n-a venit cu o solutie miraculoasa, cu o interventie providentiala. Partidele neaga insa capacitatea presedintelui de a restabili calmul politic.
Toata lumea cauta solutii pentru temperarea disputelor. Atunci de unde poate veni detensionarea situatiei politice? Mai poate continua un guvern care risca sa nu mai aiba capacitatea de a aplica un program?
Umbra lui Basescu nu mai troneaza peste toate negocierile si nici nu mai atata tensiuni intre aliati. Pana una-alta, cele mai dure confruntari exista intre partenerii de guvernare. Chiar daca s-ar instala pacea in interiorul Aliantei, aceasta nu mai are sustinere. Majoritatea si asa era subreda.
Paradoxal, romanii asteptau o rezolvare a crizei de la presedinte, care este tot mai izolat, dar solutia constitutionala sta in mainile premierului. Orice candidat ar fi nominalizat s-ar afla in afara literei Constitutiei. Basescu va fi obligat sa oficializeze o noua majoritate parlamentara care sa sustina un guvern monocolor liberal. Alt paradox este ca omul ce detine scorul in sondaje din partea celor care-l considera reper de stabilitate a distrus relatia sa cu partidele politice. Liberalii si democratii zic ca se inteleg, dar neintelegerile sunt cu presedintele.
Chiar daca am asista la o spectaculoasa impacare Tariceanu-Basescu, un nou PNL-PD ar fi boicotat din cauza antipatiilor pe care si le-a atras PD.
PD si PNL au ajuns sa se suspecteze reciproc de aranjamente cu pesedistii si se acuza reciproc de subminarea Aliantei. Ura PD-PNL a devenit irationala cand coabitarea mai putea dura macar 18 luni.
In cazul scrutinului anticipat am putea avea surpriza sa ne trezim cu aceeasi configuratie a Parlamentului. Atunci cand PSD vorbeste de anticipate o spune cu jumatate de gura, pentru ca este nepregatit, se afla in faza de reconstructie si nu doreste sa intre in logica anticipatelor, draga presedintelui. In fond, alegerile la termen sunt peste un an si jumatate. Iar anticipatele nu pot avea loc mai devreme de 6 luni. Asa ca este de preferat un guvern care sa administreze tara pana in 2008. PSD, cu siguranta, doreste sa-l tina pe presedinte departe de jocul politic si de aceea nu se va inghesui in a vota pentru demiterea Guvernului Tariceanu. Il va sustine tacit, fara sa se asocieze la guvernare cu un partid de dreapta. Liantul il constituie adversitatea fata de presedinte, pentru ca exista o majoritate antiprezidentiala.
Ideea unei formule de guvern restructurat are in primul rand sprijinul celui mai mare partid de opozitie, care nu este inca pregatit de alegeri. Lovitura de teatru pe care putea s-o dea Basescu ar fi fost nominalizarea unui premier pesedist, cum a facut-o si cu directorul SRI. Un premier din partea PSD ar fi insemnat practic intoarcerea la rezultatul alegerilor. PSD ar fi picat in aceasta capcana? Are insa nevoie de ceva timp sa-si vindece ranile. Apoi, PSD doreste cu tot dinadinsul eliminarea ministrilor PD din Guvern. Iar PD tot ameninta ca retrage sprijinul politic premierului. Pana acum – isi zice Tariceanu – ce mare sprijin au avut din partea PD.
Toata harmalaia politica se intampla intr-un moment in care pana si FMI a recunoscut ca Romania are cea mai mare crestere a produsului intern brut din tarile UE – 7,7%. Asemenea stire abia s-a strecurat in doua gazete, in schimb pe paginile intai a tronat cu litere de-o schioapa academicul: "Ia spuneti, v-ati hotarat, o faceti cu PSD?". si alte stiri de natura administrativa par neinteresate fata de scandalurile politice. Pentru a doua oara, componente ale dreptei – capabila de crestere economica – esueaza intr-un scandal care se desfasoara la televizor. si aveau experienta CDR. Intr-un moment cand partidele de dreapta castiga teren in Europa.
Nu stim sa ne valorificam sansele si sa culegem roadele aderarii la UE pentru ca acum ne aflam intr-un cerc virtuos, european, dupa ce ani de zile ne-am gasit intr-unul vicios.
