Producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare și înșelătoare. Consumatorii pot avea greutăți în a face diferențe între un produs fără aditivi și unul cu încărcătură chimică mare.
Cele mai frecvente mo–dificări ale pro-du-selor supuse conservării și păstrării se referă la schimbarea caracte-risticilor fizice (de formă și senzoriale, ale structurii), producerea de reacții și substanțe de reacție (gaze, lichide), pierderea de umiditate și substanțe utile, dezvoltarea de medii cu elemente microbiene dăunătoare sau chiar folositoare (bacterii, mucegaiuri, ciuperci) etc.
Pentru a vedea ce conțin conservele de acest tip, cât și mixurile/produsele folosite de către unele gospodine atunci când realizează în casă conserve de sezon, experții APC au achiziționat 15 tipuri de conserve industriale, 7 tipuri de mixuri pentru „pregătirea rapidă“ a gemurilor/dulcețurilor, 7 tipuri de mixuri/produse pentru pregătirea murăturilor și 2 tipuri de aditivi alimentari care se comercializează separat, respectiv acidul citric alimentar și benzoatul de sodiu.
Cele 15 tipuri de conserve industriale achiziționate, au în compoziție aditivi alimentari, care pot fi evitați dacă realizăm în casă astfel de produse. S-au achiziționat următoarele produse: Roșii decojite întregi cu acid citric (Carrefour); Pastă de tomate 24% cu zahăr 13,5 g/100 g produs și sare 1,91 g/100 g produs (Legume fructe Buzău); Ardei capia copt cu clorură de calciu și zaharină (Winny Cora); Castraveți în oțet cu arome și clorură de calciu (Home Garden Ungaria); Gem de prune cu acid ci-tric, acid ascorbic și pectină (Home Garden Ungaria), 35 g fructe în 100 g produs finit cu 57,8 g zahăr/100 g produs; Gem de prune cu acid ci-tric și pectină (Carrefour), produs preparat cu 65 g fructe pentru 100 g produs finit, cu 65 g zahăr; Gem de prune cu acid citric și pectină (Winny Provera Rom), preparat cu 65 g de fructe pentru 100 g produs finit și 67 g zahăr/100 g produs; Ardei ușor iute cu acid citric și riboflavină (colorant) (K Classic); Roșii pasate cu acid ci-tric, sare 2 g, zahăr 2,5 g/100 g (Passata Rustica Carrefour); Ardei capia copți și decojiți cu clorură de calciu și zaharină (îndulcitor sinte-tic) (Giana); Sos din pastă de tomate cu amidon, acid citric și gumă de guar, sare 2 g,
10 g zahăr (Trade Aliment Minunea Naturii); Roșii cuburi cu acid citric (Delikat); Salată de vinete cu acid ci-tric (Bunătate de Topoloveni); Salată de vinete cu sare iodată și acid ascorbic, sare 1,6 g/100 grame produs (Capricii și Delicii, Prefera Foods); Sos cu pastă de tomate cu amidon, acid tartric, sorbat de potasiu și benzoat de sodiu și acid ascorbic (Regal).
Un şir uriaş de E-uri
Au fost analizate următoarele mi-xuri industriale folosite pentru „pregătirea rapidă a gemurilor, dulcețurilor“, după cum urmează: Gelfix Clasic conține acid citric și pectină E 440i (Dr Oetker RO SRL); Gelfix Super conține pectină (E 440i), acid citric (E 330), acid sorbic (E 200) și ulei vegetal de palmier (Dr Oetker RO SRL); Gelfix cu îndulcitor din Stevia conține pectină (E 440i), acid citric, acid sorbic, îndulcitor glicozide derivate din steviol (E 960), ulei vegetal de palmier (Dr Oetker RO SRL); Gelfix Extra conține pectină (E 440ii), acid citric, acid sorbic, ulei vegetal de palmier (Dr Oetker RO SRL); Gelifiant cu fructoză conține pectină (E 440), acid citric, acid sorbic, ciclamat de sodiu (E 952), zaharinat de sodiu (E 954), ulei vegetal de palmier (Dr Oetker RO SRL); Gelfixant Daily pentru obținerea rapidă a dulcețurilor, gemurilor conține pectină din citrice și acid citric (SCM Colin Daily); Coajă de lămâie răzuită Dr. Oetker (34% coajă de portocală) – conține fosfat de calciu (E 341), acid ascorbic (E 300), E 304 (palmitat de ascorbil) și acid sorbic (E 200). Pe ambalajul unora dintre produsele menționate mai sus apar mențiuni de genul „Veți prepara dulcețuri și gemuri cu 40% mai puține calorii față de dulcețurile preparate dintr-un kilogram de zahăr. O parte din zaharuri a fost înlocuită cu îndulcitori.“
De asemenea, au fost analiza-te următoarele mixuri pentru mură-turi: Pikant fix iute conține acid benzoic (E 210), benzoat de sodiu (E 211), metabisulfit de potasiu (E 224); Pikant fix Dulce – acrișor conține acid benzoic (E 210), benzoat de sodiu (E 211), metabisulfit de potasiu (E 224); Pikant fix Verdețuri conține acid benzoic (E 210), benzoat de sodiu (E 211), metabisulfit de potasiu (E 224); Daily Murături fixant (amestec pentru prepararea murăturilor) conține benzoat de sodiu (E 211); Tomato fix Dr Oetker conține acid sorbic (E 200); Oțet obținut din alcool etilic rafinat (Regal); Oțet colorat cu caramel amoniacal E 150c (Benita, Slovacia).
Obiectul analizei în cadrul acestui studiu l-au constituit și cei doi aditivi alimentari comercializați separat sub următoarele branduri: Conservant alimentar (benzoat de sodiu-E211) Daily; Sare de lămâie (acid citric alimentar-E330) Daily; Conservant (benzoat de sodiu-E211) de la Auchan; Sare la lămâie (acid citric alimentar-E330) Carrefour; Conservant (benzoat de sodiu-E 211) Dr. Oetker; sare de lămâie (acid citric alimentar-E330) Colonial de la Kets Production.
Dintre aditivii alimentari iden-tificați în produsele analizate, următorii adi-tivi sunt suspecți de apariția unor probleme de sănătate, astfel:
E 150c – caramel amoniacal, colorant maroniu obținut prin arderea zahărului în prezența amoniacului. Este susceptibil de declanșarea unor alergii. De asemenea, distruge Vitamina B6 din organism.
E 200 – acid sorbic, este un conservant obținut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reacții alergice la nivelul pielii și tulburări respiratorii. Acest conservant provoacă reacții alergice la nivelul pielii, tulburări respiratorii.
E 202 – sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.
E210 – acid benzoic, conservant artificial produs prin oxidarea parţială a toluenului. Acidul benzoic agravează astmul şi produce tulburări neurologice. Nu este indicat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate.
E 211 – benzoat de sodiu, conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică, cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conținut de benzen cuprins între 7 și 89 ppm (părți per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm. În urma acestei constatări, marii procesatori de sucuri din SUA au decis să nu mai folosească acest conservant. Benzoatul de sodiu poate produce reacții alergice, hiper-activitate și lipsă de concentrare la copii (ADHD). Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la ge-nerarea unor alergii.
E 224 – metabisulfit de potasiu, conservant, poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile.
E 300 – acid ascorbic, este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și formarea calculilor la rinichi.
E 304 – palmitat de ascorbir,
este un antioxidant care poate ataca smalțul dinților.
E 330 – acidul citric, agent de reglare a acidității. Cel mai bine do-cumentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor. Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E 341 – fosfat tricalcic, este un antiaglomerant obținut din oase și piatră, care poate provoca tulburări ale tranzitului intestinal.
E 412 – gumă de guar, agent de îngroșare. Poate provoca alergii.
E 440 – pectină, agent de îngroșare. Poate fermenta în intestinul gros, provocând flatulenţă.
E 509 – clorură de calciu, se obține din calcar prin reacție cu acidul clor-hidric, sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reac-ții, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greață și vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.
E 952 – ciclamat de sodiu, este un îndulcitor artificial care are o putere de îndulcire de 30 de ori mai mare decât zahărul. Acest aditiv nu este autorizat în SUA ca urmare a unor studii care au arătat posibile efecte carcinogene.
E 954 – zaharina, este un îndulcitor artificial care este de 200-700 de ori mai dulce decât zahărul. E954
este folosit foarte des în combinaţie cu alţi îndulcitori, pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se foloseşte foarte des în combinaţie cu ciclamatul şi cu aspartamul în produsele „light“.
Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă, care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
În prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obli-gatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor. În sarea iodată se adaugă și ferocianură de potasiu – E536, agent antiaglomerant. La peste 100 grade Celsius ferocianura de potasiu se descompune în cianură de potasiu și clorură de fier, fapt ce provoacă reducerea transportului de oxigen către sânge, dificultăți în respirație, dureri de cap și amețeli.
Studiul privind calitatea
conservelor industriale și a mixurilor industriale recomandate de producători celor care vor să scurteze timpii de pregătire a conservelor în casă, face parte din Campania Națională de Informare și Educare: „Să învățăm să înțelegem eticheta!“.
Conservele devin repede perisabile
„Conservele industriale conțin, aproape fără excepție, aditivi de conservare, despre care se cunoaște că pot dăuna organismului dacă sunt consumați în exces; îndeosebi conservele de calitate slabă au cantități mari de conservanți puternici, motiv serios de îndemn la responsabilitate din partea consumatorilor. Mai ales în consumul copiilor să nu fie frecvent prezente produsele conservate. Mulți consumatori neglijează faptul că produsele conservate devin repede perisabile și dăunătoare dacă nu sunt consumate în timp scurt după desfacerea ambalajului și nu se păstrează la temperatură scăzută până la consum. Analizând lucid și responsabil problematica alimentelor conservate și considerând avantajele și dezavantajele conservelor industriale comparativ cu cele tradiționale, constatăm obiectiv că cele de pe urmă constituie varianta cea mai bună, îndeosebi când sunt preparate corect în propria gospodărie“, a explicat prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
„Scopul acestor studii, pentru că sunt mai multe, nu numai referitoare la conservele de sezon, este de a conștientiza și educa populația raportat la ceea ce mâncăm. Și nu e puțin lucru, întrucât România se află pe primele locuri în Europa la mortalitatea prin orice boală cronică, boli cardiovasculare și cancer, în special. Motivul principal, modul în care alegem să trăim și să ne hrănim în special. Sigur că aici discutăm de un cumul de factori, nutriția, orele de masă, excesul de alimente procesate și conservate, poluarea, lipsa activității fizice, lipsa de management al stresului și lipsa educației pentru sănătate. Toți aceștia plătesc prețul emoțional și fizic, iar pentru sistem sunt costisitori. Esența prevenției este tocmai faptul că nu poți ști ce se poate întâmpla“, a precizat dr. Florin Ioan Bălănică, specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, fondator al „Școlii pentru Sănătate și Longevitate“, membru al „Academiei Americane de Nutriție și Dietetică“, reprezentant pentru România al „Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață“ (ELMO).
„Conservele realizate cu fructe sau legume care ajung la maturitate în această perioadă a anului ocupă o pondere însemnată în alimentația noastră. Din păcate, o parte a industriei alimentare a denaturat rețetele tradiționale ale unor produse precum castraveții în oțet, pasta de tomate/alte produse pe bază de roșii, gemul de prune, salata de vinete, ardeii capia copți etc., prin adaosuri chimice care prelungesc termenul de valabilitate, dar care modifică gustul specific al acestor produse și care pot duce și la apariția unor probleme de sănătate. Totodată, industria le oferă celor care nu sunt informați cu privire la efectele unor chimicale asupra sănătății, tot felul de amestecuri de substanțe chimice, care ar scurta perioada de pregătire a unor conserve și ar elimina anumite etape specifice realizării conservelor în casă, cum ar fi sterilizarea“, a menţionat conf. univ. dr. Costel Stanciu (foto) – președintele Asociației Pro Consumatori.
