Facultăţile de Medicină din America şi Anglia îşi onorează cadavrele donate pentru studiu prin organizarea unor slujbe memoriale. În ultimul timp, aceste ceremonii au devenit o practică obişnuită în străinătate, potrivit site-ului More Intelligent Life.
Jurnalista Natasha Lennard a investigat acest subiect şi a descoperit că studenţii de la facultăţile de medicină aleg să participe la aceste ceremonii pentru a-şi arăta recunoştiinţa faţă de persoana care şi-a donat trupul pentru ca ei să poată învăţa în timpul orelor de anatomie.
„Slujbele sunt o cale pentru a le mulţumi donatorilor dar şi familiilor lor pentru acest cadou extraordinar. De multe ori, ceremoniile sunt un prilej pentru ca studenţii să se gândească la moarte, o parte inevitabilă a profesiei în care ei intră”, spune Kurt Gilliland, consilier pentru studenţii din primul an de la Universitatea „Carolina de Nord” din Chapel Hill, America.
Majoritatea facultăţilor de medicină din America încurajează studenţii să organizeze ceremonii memoriale pentru cadavrele donate. Dar doar căteva dintre ele invită familiile să participe la slujbă.
Anul trecut, în ianuarie mai mult de 100 de persoane s-au adunat într-o sală de la Universitatea „Carolina de Nord”. Îmbrăcaţi în haine închise la culoare şi cu ochii înlăcrimaţi, oamenii au ascultat un recital muzical, discursuri şi poezii scrise pentru decedaţi.
Jumătate dintre cei prezenţi au venit la slujbă pentru a fi alături de un membru al familiei. Iar cealaltă jumătate, cei care au recitat poezii şi au cântat, aduceau un ultim omagiu oamenilor cu care erau obişnuiţi, dar pe care nu i-au cunoscut niciodată.
Ceremonia a fost organizată de studenţii care şi-au petrecut ultimele luni învăţând pe corpul femeii sau a bărbatului din laboratorul de anatomie. Studenţii au vrut să fie prezenţi la slujbă pentru a le mulţumi donatorilor pe care nu i-au cunoscut niciodată în viaţă, dar a căror corp le-a devenit foarte familiar după moartea lor.
Anul acesta, studenţii de la Universitea din Chapel Hill au cerut fotografii cu cadavrele lor din perioada în care erau în viaţă. Aceste imagini a unor oameni fericiţi, cu zâmbetul pe buze au fost expuse în timpul ceremoniei.
„Studenţii s-au adunat în faţa panoului cu fotografii şi au rămas acolo ore întregi. În fotografii erau imortalizaţi nişte oamenii plini de viaţă, ceea ce era ciudat, dar într-un sens bun”, spune Nancy Wang, o studentă care a ajutat la organzarea ceremoniei.
Wang spune că a recunoscut imediat cadavrul pe care a lucrat în timpul orelor de anatomie într-o fotografie pe care fiica femeii a donat-o pentru ceremonie. „Am numit-o Addie în timpul orelor, dar fiica ei ne povestea despre mama ei care se numea Fern. A fost un lucru minunat că am putut descoperi cine era ea cu adevărat, să o vedem zâmbind în fotografii”, spune studenta.
Universitatea a onorat 40 de donatori în cadrul ceremoniei, iar familiile a 30 dintre ei au fost prezente. „Am fost foarte impresionat de ceremonie. Le-am spus copiilor: nu ştiu câţi dintre voi v-aţi uitat la corpul soţiei mele, dar vreau să vă mulţumesc tuturor şi sper că unul dintre voi va câştiga premiul Nobel într-o zi”, a spus William Tow, un tehnician medical de urgenţă pensionat a cărui soţie, Judith şi-a donat corpul facultăţii, în urmă cu un an.
Universitatea „Langone Medical Centre” din New York a fost printre primele instituţii care a organizat slujbe pentru donatori.
Fares Samra, un student la această facultate îşi aminteşte prima sa experienţă cu un cadavru uman. „Este o experienţă terifiantă- un sentiment foarte ciudat. Majoritatea cadavrelor sunt acoperite, dar nu poţi să scapi de ideea că este o persoană moartă”, spune studentul.
Dar, după ce petreci puţin timp în laboratorul de anatomie, alături de cadavru, situaţia pare absolut normală, adaugă Samra. „Este aproape şocant de simplu să uiţi ce faci, separarea muşchiului de o venă devine o acţiune mecanică – obiectul de studiu pare că nu mai este uman. De aceea e atât de important să nu uităm ceea ce ni se oferă de fapt”.
Studentul îşi reamineşte prima slujbă memorială la care a participat după primul său an de anatomie. Deşi nu erau forţati să participe, întrega sa clasă s-a adunat într-un amfiteatru unde au citit poezii şi poveşti scurte despre experienţele lor. Iar după ceremonie, fiecare student a primit câte un trandafir roşu pe care l-au depus în laboratorul de anatomie, unde 20 de cadavre erau aşezate în huse albe cu fermoar.
„Am pus trandafirii pe cadavrele noastre şi am fost încurajaţi de profesori să scriem ceva pentru ei, gestul era ca un fel de rămas bun, o ultimă mulţumire pentru o experienţă incredibilă, dar traumatizantă în unele privinţe”, adaugă Samra.
De la glume la respect pentru cadavre
Slujbele memoriale sunt o evoluţie semnificativă de la concepţiile profesorilor de la facultăţile de medicină din trecut. Atunci studenţii aveau voie să adopte o atitudine detaşată şi chiar să facă glume la adresa cadavrelor în timpul laboratorul de anatomie. Aceste reacţii erau văzute ca fiind parte a unui mecanism de adaptare a studenţilor care disectau şi cercetau un corp uman pentru prima dată.
„Glumele erau încurajate pe atunci. Am auzit poveşti de la generaţiile trecute de doctori care se jucau cu unele părţi ale cadavrului şi făceau adevărate turnee de turnir cu picioarele donatorilor”, spune Mary Roach, autoarea cărţii „Stiff: The Curious Life of Human Cadavers”.
Acum, studenţii din străinătate sunt încurajaţi să fie recunoscători pentru subiecţii lor de la anatomie şi să le acorde respectul cuvenit.
Steven Abramson, prodecanul Universităţii „Langone Medical Centre” crede că orele de medicină de acum încurajează studenţii să ia în considerare şi latura umană a medicinei. „Este o parte a unei schimbări de cultură. În anii mei de studenţie, nimeni nu obişnuia să vorbească despre sentimentele noastre atunci când lucram cu cadavrele. Acum studenţii îşi exprimă sentimentele mult mai mult decât profesorii lor”, spune el.
Studenţii de la cursul de anatomie al facultăţii din New York pot participa la grupuri de suport şi sesiuni de discuţii despre sentimentele pe care le au după experienţele cu cadavrele.
Prodecanul facultăţii spune că profesorii le prezintă cadavrele studenţiilor ca şi când ar fi nişte pacienţi pentru că astfel se crează o relaţie care devine profundă din momentul în care prima incizie este făcută.
Mary Roach crede că această schimbare de percepţii este o reflecţie a unor tendinţe sociale mai vaste. Cursurile de anatomie care iau în considerare şi educaţia emoţională a studenţilor fiind un exemplu al empatiei profesorilor care înţeleg relaţia dintre morală şi productivitate sau eficienţă.
Istoria cadavrelor medicale
Practica autopsiilor pe corpuri umane a oscilat întotdeauna între respectul pentru trupul donatorului şi nevoile studentului. În Grecia Antică medicii au autopsiat un număr record de corpuri umane, dar practica nu era considerată bună din punct de vedere moral.
Folosirea cadavrelor a fost interzisă în majoritatea ţărilor din Europa până în secolul al 16-lea. În 1752, Anglia a adoptat un act care permitea folosirea corpurilor criminalilor executaţi în scopuri educative şi ştiinţifice. Dar până în secolul al 19-lea, cadavrele provenite de la execuţii au devenit insuficiente, ceea ce a dus la dezvoltarea unei pieţe negre a cadavrelor. Astfel, Universităţile de Medicină erau dispuse să plătească preţuri mari pentru cadavre, iar unii oameni făceau orice pentru a obţine nişte banii: exhumau trupuri recent înmormântate sau apelau la crimă.
În 1827 şi 1828, celebrii criminali Burke şi Hare au ucis 17 oameni a căror cadavre le-au vândut apoi facultăţilor de medicină engleze.
Publicul a fost revoltat de aceste crime în serie, reacţie care a permis adoptarea în 1832 a Actului Anatomiei din Anglia. Prin acest document doctorii şi studenţii de la facultăţile de medicină puteau folosi corpurile oamenilor care nu erau revendicate după moarte.
De atunci, folosirea corpurilor umane în scopuri ştiinţifice a fost considerată o necesitate acceptabilă. Dar recenta dezvoltare a programelor de calculator care simulează autopsierea unui corp a stârnit o nouă dezbatere etică asupra acestui subiect.
Universitatea „Peninsula” de Medicină şi Stomatologie din Anglia, fondată în 2000, este prima facultate modernă care îşi ţine cursurile de anatomie fără a practica autopsii pe corpurile umane.
Dezvoltarea tehnologiei permite ca studenţii de la Medicină să înveţe anatomia umană fără a atinge un cadavru, dar majoritatea facultăţilor susţin că metoda de studiu ce foloseşte cadavre reale oferă o experienţă crucială pentru un student datorită contactului cu primul pacient uman.
