„România liberă“ a avut ocazia să intervieveze un reprezentant al Grupului sirian de opoziție de la Cairo, Jamal Suliman, un actor celebru pentru rolul principal din popularul serial „Saladdin”. Jamal Suliman face parte și dintre reprezentanții Opoziției la negocierile de la Geneva.
„Grupul de la Cairo” este criticat de Coaliția Națională Siriană, principala mișcare de opoziție față de regimul Assad, recunoscută la nivel internațional. Despre Grupul de la Cairo se spune că este „opoziția construită chiar de Bashar al-Assad”, că nu reprezintă dorința poporului sirian, că este dispus la compromisuri față de regim și că acceptă invitațiile la Moscova, pentru discuții, când Rusia este susținătorul regimului Assad, făcând totul pentru a-l ține la putere.
Jamal Suliman provine dintr-o familie mixtă, alawit-sunnită. Este ginerele fostului ministru sirian al Informației, Mohammad Salman. Trăiește la Cairo, unde își continuă cariera de actor și regizor. În România, a venit pentru o serie de filmări la un serial istoric. Cu această ocazie, a acordat un interviu pentru „România liberă“, despre situația din Siria și despre posibilitatea ca negocierile de la Geneva să pună capăt conflictului și crizei refugiaților.
RL: Care este atmosfera în timpul negocierilor de la Geneva? Ce șanse sunt ca regimul și opoziția să ajungă la o înțelegere de durată, dacă nici măcar nu pot sta față în față.
Jamal Suliman: La Geneva este o situație complexă, complicată. Regimul nu a vrut să participe de la început, greu au fost aduși reprezentanți. Regimul Assad nu a pus niciodată preț pe poporul sirian și consideră că este o insultă formidabilă să meargă la Geneva, să stea de vorbă cu reprezentanții acestuia. A căutat tot felul de motive să lip-sească de la masa negocierilor. Acum este și mai greu. Lipsa americanilor, sub Administrația Trump, de la Geneva, a îngreunat și mai mult situația, dând regimului speranțe că nu vor exista presiuni. Nu au existat niciodată negocieri directe între părți. Mediatorul ONU, Staffan de Mistura, a făcut oficiul de intermediar între reprezentanții care se aflau în camere separate. Planul negocierilor s-a axat pe trei puncte principale: Guvern, Constituție, alegeri libere. Regimul a insistat de la bun început să existe și un al patrulea element: terorismul.
Aceasta este cartea pe care a jucat-o de la începutul revoluției. Assad a vrut să acrediteze ideea că se luptă cu teroriști, nu cu poporul sirian.
Oricum, reprezentanții Opoziției nu se opun acestui element. Nimeni nu este de acord cu terorismul. Este posibil să fie introdus la următoarea rundă de negocieri, în care De Mistura vrea să negocieze pe patru puncte, la patru mese. Posibil ca atunci să existe și negocieri directe între reprezentanți.
Constituția în discuție este cea scrisă la Kremlin și dată reprezentanților la Astana?
Constituția poate fi propusă de oricine vrea, dar numai poporul sirian o va vota. Grupul de la Cairo, din care fac parte, consideră că proiectul de Constituție este un punct de discuție. S-a discutat despre necesitatea schimbării Constituției încă de la congresul opoziției din ianuarie 2015, de la Cairo.
Care este rostul negocierilor de la Astana, organizate de ruși?
La Astana participă numai grupările militare. Se încearcă să se facă diferența între brigăzile rebelilor sirieni și grupările jihadiste.
Ce au cerut rușii mereu și, pentru că nu au reușit să impună acest punct la nivel internațional, și-au creat propria negociere, la Astana.
Regimul nu a vrut să participe nici la Astana. Turcia, prin câteva intervenții militare, cu acordul tacit al Rusiei, a determinat regimul să meargă la Astana. Oricum, Congresul de la Cairo nu crede într-o soluție militară, ci într-una politică.
Pe teren însă, milițiile pro-Bashar, susținute de Rusia și Iran, câștigă teren, prin forța armelor. Ce ar trebui să facă brigăzile revoluționare?
Este un punct asupra căruia noi insistăm, ca rușii să nu mai sprijine regimul, să nu mai sprijine totalitarismul. Dacă continuă în felul acesta, multe facțiuni rebele se vor alia cu grupările extremiste.
Este posibil așa ceva acum, când se știe că aceste grupări au fost create de regim în închisoarea Sednaya?
Poporul sirian vrea dreptul la alegeri libere, vrea să trăiască o viață în demnitate. Așteptăm de la SUA să facă o înțelegere cu Rusia, să se treacă de la o viziune dictatorială la una democratică, firească. Este imperios să se retragă toate trupele străine din Siria și să scăpăm de teroriști.
Soarta lui Assad?
Vedeți! „Dacă pleacă Assad totul se va rezolva” este o viziune romantică. Regimul este corupt, criminal, totalitar, dar sunt multe probleme și la noi, ca popor. Trebuie să fim pregătiți să umplem vacuumul creat. Am avut o discuție amicală cu un irakian, care regreta timpurile lui Saddam Hussein. Poftim? Este înspăimântătoare -a-ceastă perspectivă, ca popoarele, oamenii simpli, să tânjească după lideri ca Saddam sau Gaddafi. Bun! Să plece Bashar al-Assad. Pe cine punem în loc?
Sunteți pentru un regim de tranziție cu Bashar Al-Assad la putere?
O tranziție cu Bashar? … Hîm! Toți capii Opoziției ar fi asasinați, unul câte unul! Umbrela americană nu este destul de puternică pentru a garanta un proces democratic. Pe de altă parte, rușii sunt prezenți militar în Siria. Trebuie să se găsească o soluție politică, altminteri vărsarea de sânge nu va fi stopată.
După lupta împotriva teroriștilor, va rămâne Revoluția siriană
Waha al Raheb este o scriitoare, scenaristă, actriță și regizoare din Siria.Fiica unui fost diplomat al regimul lui Assad, a copilărit la Moscova și Khartoum. A studiat Academia de Arte Frumoase la Damasc. În prezent, trăiește în Liban, poziționându-se în opoziție cu regimul Assad. În România a venit pentru filmări la un serial istoric, împreună cu binecunoscutul actor Jamal Suliman. Despre conflcitul din Siria, Waha spune că a fost creat și extins de către regimul criminal al lui Assad, care luptă împotriva propriului popor.
„Regimul luptă pentru a rămâne la putere. A cedat teritorii, a cedat monopoluri economice, orice, numai să rămână la putere. Nu va reuși. Istoria este martoră că astfel de regimuri nu supraviețuiesc. De la bun început, regimul a practicat un joc murdar, a încercat să împartă societatea pe criterii etnice și religioase și apoi să le dezbine, să lupte facțiunile între ele. Erau mai ușor de eliminat. Însă unitatea există în structura poporului sirian. Când a izbucnit revoluția, era poporul sirian. Și atât. Între timp, prea multe puteri s-au străduit să dezbine oamenii, au existat derapaje. La final, însă, va rămâne revoluția, ce nu poate fi murdărită de strategiile astea, ca înființarea grupărilor ISIS și Nusra, pregătite în închisoarea Sednaya. Viitorul Siriei constă într-un stat unitar, ce va respecta drepturile omului, legile internaționale.
