In cadrul reuniunii din 21 iunie viitor, Consiliul European va trebui sa stabileasca "o foaie de drum si un mandat clar pentru a reusi incheierea procesului in curs de ratificare a Tratatului constitutional".
Pregatirea acestei reuniuni este asigurata de presedintia germana a Uniunii. Toti recunosc determinarea, competenta, spiritul deschis al cancelarului Angela Merkel. Ea a avut fericita idee de a cere statelor membre sa ii trimita o reflectie scrisa.
Acest demers rational a fost complicat de initiativele venite din Franta si, intr-o mai mica masura, din Olanda, de a propune o solutie alternativa. Tratatul constitutional ar fi mai mult sau mai putin abandonat si inlocuit de "un tratat simplificat".
Care ar fi continutul acestui Tratat simplificat?
Doua remarce lumineaza reflectia:
Proiectul Tratatului constitutional a fost semnat in unanimitate de catre sefii de stat si de guvern la 29 octombrie 2004 si a fost deja ratificat de 18 state, adica de doua treimi din statele membre, ceea ce reprezinta o majoritate calificata. Alte patru state sunt animate de intentii favorabile. Acest fapt nu trebuie subestimat. Trebuie gandit bine inainte de a adopta un text diferit de acela deja votat.
"Simplificarea cautata" nu disimuleaza ea dorinta de a reveni inapoi (de unde si sustinerea Marii Britanii)?
*
* *
Primele doua parti ale textului, care privesc institutiile Uniunii si Carta drepturilor fundamentale – si care sunt singurele pe care noi le-am prezentat acum patru ani in Consiliul European de la Salonic – nu au deloc nevoie de simplificare.
Ele sunt relativ scurte: 60 de articole la prima, 54 la a doua, din cele 448 articole ale Tratatului. Prima parte, care trateaza despre institutii, nu a fost realmente contestata. Nici chiar in Franta, in timpul referendumului si dupa, ea nu a fost pusa sub semnul intrebarii.
Nu ar fi deci cazul, in numele "Tratatului simplificat", sa fie redeschise discutiile asupra primei parti a Tratatului? Aceasta era chiar intentia doamnei Merkel.
Or, iata ca se exprima cereri de repunere in cauza a acquis-urilor primei parti a Tratatului.
Cea mai surprinzatoare este aceea care priveste infiintarea unui (post de) ministru al Afacerilor Externe al Uniunii Europene (art. 28), a carui suprimare o cere astazi ministrul britanic al Afacerilor Europene, Geoff Hoon… Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene din 1992, care dateaza deci de 15 ani, stipuleaza ca "Uniunea isi propune drept obiectiv realizarea unei politici externe si de securitate comune", ceea ce face necesara numirea unui responsabil care sa isi asume indeplinirea. Modalitatile de desemnare a ministrului Afacerilor Externe al Uniunii – si titlul sau – figureaza in tratatul semnat la Roma de primul-ministru britanic, Tony Blair. Aceasta cerere nu poate fi decat data la o parte.
*
Reamintesc punctele esentiale ale proiectului de Tratat:
– desemnarea unui presedinte stabil al Uniunii;
– numirea unui ministru al Afacerilor Externe al Uniunii Europene;
– definirea precisa a competentelor respective ale Uniunii si statelor membre, pentru a inceta reprosurile ca "Europa se amesteca in toate";
– implementarea unei proceduri legislative de tip normal, asemanatoare cu cea in vigoare in statele democratice, centrata pe Parlamentul European si pentru care Consiliul joaca un rol de a doua Camera;
– confirmarea monopolului de initiativa al Comisiei;
– abandonarea regulii de de semnare a unui comisar de fiecare stat-membru si fixarea la 18 in loc de 27 a numarului de comisari;
– dreptul recunoscut al parlamentelor nationale de a veghea la respectarea principiului subsidiaritatii, aplicabil actelor Uniunii;
– definirea unei reguli de vot cu majoritate calificata. Pentru a fi adoptat, un act european va trebui aprobat de 55% din statele membre ale Uniunii, reunind cel putin 65% din populatie.
Acest ansamblu este coerent. In patru ani nu a fost contestat.
Aceasta este pozitia instantei alese democratic a Uniunii, Parlamentul European, care tocmai a aprobat, cu 469 de voturi pentru si 141 impotriva, remarcabilul raport al lui Elmar Brok si Enrique Baron Crespo, care se opune oricarei modificari a dispozitivului institutional al tratatului.
*
Problema "simplificarii" tratatului se concentreaza, de asemenea, pe a treia parte.
Aceasta nu este opera Conventiei europene, ci rodul muncii unei Conferinte interguvernamentale (CIG), reunita sub presedintia Italiei, apoi a Irlandei, dupa ce noi am remis proiectul nostru asupra primelor doua parti. Astfel, guvernele sunt puse sa corecteze propria lucrare.
Ne-ar lua prea mult timp sa intram in detalii.
In esenta – lasand la o parte problemele majoritatii care necesita un arbitraj politic – este vorba de a inlocui suma diverselor tratate europene – Roma, Maastricht, Nisa etc… – printr-un text unic. Pe scurt, o codificare.
Putem sa refacem acest exercitiu. Dar atunci, ceea ce este suprimat intr-o parte este conservat in cealalta. Nu mai e simplificare: slabim Tratatul constitutional, dar facem sa retraiasca tratatele precedente.
*
* *
O ultima gaselnita consta in a dori conservarea ansamblului inovatiilor Tratatului constitutional, dar, prin camuflarea lor, facandu-le sa explodeze in mai multe texte. Dispozitiile cele mai inovatoare ar face obiectul unor amendamente la Tratatele de la Maastricht si de la Nisa. Ameliorarile tehnice ar fi regrupate intr-un Tratat devenit incolor si inodor. Ansamblul acestor texte ar fi adresat Parlamentelor, care s-ar pronunta prin voturi separate. Astfel, opinia publica ar fi condusa sa adopte, fara sa stie, dispozitiile pe care nimeni nu indrazneste sa i le prezinte "in direct".
Evident, acest demers de "a diviza pentru a ratifica" nu este la inaltimea mizei. El poate fi un bun exercitiu de prestidigitatie. Dar le va induce cetatenilor europeni ideea potrivit careia constructia europeana este o masinarie organizata in spatele lor de catre juristi si diplomati.
In numele participantilor la Conventia europeana, modesti si anonimi, cred ca se poate spune "da" unui Tratat simplificat in mod onest, care nu revine asupra nici unuia dintre progresele institutionale pe care le-am propus, si un "nu" categoric unui Tratat mutilat. si daca, asa cum sper, guvernele se pun de acord asupra unui tratat simplificat, sa nu le fie frica sa o spuna si sa o scrie.
Aceasta ma conduce la o sugestie adresata doamnei Angela Merkel.
De ce sa nu se propuna ca partea din lucrarile Consiliului european care va fi consacrata proiectului de Tratat constitutional sa fie supusa aceleiasi reguli de transparenta ca si aceea impusa Conventiei?
Deoarece veti dezbate soarta viitoare a europenilor, faceti-o public: ca sa auda ei insisi argumentele unora si altora; ca sa ii recunoasca pe aceia care, ca si dumneavoastra, lucreaza curajos si onest la construirea fundamentului noii Europe.
V. Giscard d’Estaing,
fost presedinte al Conventiei europene
