Silvana Rachieru este doctor în istorie și profesoară a Universității București. A publicat câteva zeci de studii și articole, în țară și în străinătate, despre relațiile diplomatice româno-otomane. În plus, timp de opt ani a condus reprezentanța de la Istanbul a Institutului Cultural Român. Dar să spunem că toate acestea nu ne interesează acum, motivul pentru care am căutat-o fiind altul: Silvana a fost, cu ani în urmă, masterandă a Universității Central-Europene (Central European University, CEU) din Budapesta, moment care i-a marcat cariera.
Central European University, cea mai cotată instituție de învățământ superior din partea aceas-ta de continent, a devenit în ultimele zile subiect de primă pagină în presa internațională, după ce parlamentarii de la Budapesta au decis, cu 123 de voturi pentru și 38 împotrivă, scoaterea ei în afara legii. Mai rămân de epuizat puținele speranțe ca președintele Ungariei să respingă propunerea legislativă. Momentul este istoric, prin precedentul grav creat în relația dintre sfera politică și cea academică. Cum vede istoricul Silvana Rachieru scandalul Lex CEU aflați din interviul acordat „României libere“.
RL: Într-o postare a ta pe Facebook scrii că nu îți poți imagina viața fără experiența avută la CEU și că anul în care ai studiat acolo te-a schimbat, practic, definitiv. Ce are deosebit experiența de student la CEU?
Silvana Rachieru: În primul rând, este important să precizez că vorbim de anul academic 1997-1998. La acel moment, diferențele dintre ce îți oferea viața de student în România față de cea de bursier la CEU erau uriașe. Aș putea rezuma astfel: accesul rapid și liber la informație era primul șoc oferit de CEU. Un exemplu care îmi vine în minte este că am avut imediat adrese de e-mail, acces la Internet, laboratoare de calculatoare, bibliotecă deschisă, cu cărțile la vedere, ceea ce eu în România nu avuse-sem niciodată. În același timp, era o experiență de student de elită, erai tratat și respectat astfel.
Toți cei ajunși la Budapesta proveneau dintre cei mai buni în facultățile lor și concurența pornea ast-fel de la un alt nivel. Nu este exagerat să spun că am învățat să… învăț. Am învățat să îmi formulez opiniile, să gândesc și să citesc critic, să scriu texte argumentate și, în plus, toate acestea în limba engleză. O altă deosebire era mediul multicultural în care ne trezeam brusc. Aveam colegi din toată Europa Centrală și de Est, din Croația și până în Turkmenistan. A fost o experiență de viață care m-a ajutat să devin mult mai deschisă, comunicativă, tolerantă, profesionistă și care m-a făcut extrem de mândră să aparțin unei comunități internaționale răspândite în lumea largă, CEU Alumni. Oriunde am întâlnit un absolvent CEU, fie din anii 1990, fie 2000, conversația s-a legat imediat și sentimentul de apartenență la aceleași valori era prezent.
Care e lucrul cel mai de preț din tot ce ți-a oferit CEU?
În plan afectiv, prieteni pe viață aflați azi pe diverse continente. Profesional, m-a transformat dintr-un istoric român într-un istoric internațional, capabilă și dispusă să mă prezint și să mă adaptez în orice mediu academic fără vreo urmă de complex de estic. Una dintre prietenele mele „câștigate“ la CEU, Ruxandra Trandafoiu, as-tăzi profesor la Universitatea Edge Hill, din Marea Britanie, scria zilele acestea pe Facebook că, prin CEU, George Soros i-a oferit o carieră. Mi se pare un rezumat perfect al formării noastre profesionale budapestane.
Care e lucrul cel mai de preț din tot ce ți-a oferit CEU?
În plan afectiv, prieteni pe viață aflați azi pe diverse continente. Profesional, m-a transformat dintr-un istoric român într-un istoric internațional, capabilă și dispusă să mă prezint și să mă adaptez în orice mediu academic fără vreo urmă de complex de estic. Una dintre prietenele mele „câștigate“ la CEU, Ruxandra Trandafoiu, as-tăzi profesor la Universitatea Edge Hill, din Marea Britanie, scria zilele acestea pe Facebook că, prin CEU, George Soros i-a oferit o carieră. Mi se pare un rezumat perfect al formării noastre profesionale budapestane.
Ești profesoară la Universitatea din București, cunoști viața academică din România. Prin ce diferă esențial CEU de cele mai bune universități de la noi? Care sunt plusurile/minusurile?
CEU are programe de master și doctorat, așa încât mă voi raporta la acest nivel de studii. Diferă prin permanenta provocare a studentului la analiză, la sinteză, prin încurajarea opiniei personale. Plusurile universităților noastre ar fi varietatea subiectelor de studiu; tradiția studiilor universitare în România; costurile scăzute, bibliotecile-arhivă. Cât despre minusuri, dacă mă gândesc în general, aș enumera: accesul încă dificil la bibliografie; absența campusurilor universitare care diminuează sentimentul de apartenență la o comunitate academică; lipsa unui exercițiu de durată a comunicării student-profesor; numărul încă scăzut de programe în engleză; nivelul mai slab de internaționalizare. După ce intri la CEU, te simți imediat provocat să dai tot ce este mai bun din tine. Care e secretul? E ceva acolo care îți dă energie, convingere că o să reușești.
CEU figurează, în mai multe clasamente internaționale, printre cele mai bune o sută de universități ale lumii. Programul de Științe Politice și Studii Internaționale este pe poziția 42 în topul mondial. CEU este, fără îndoială, cea mai bună universitate din Europa Centrală și de Est. În următorii ani, CEU ar putea cheltui circa 15 milioane de euro pentru cercetare, mai mult decât orice altă instituție similară din regiune. Cum îți explici, totuși, decizia de a o scoate în afara sistemului educațional din Ungaria? Pare fără logică, disfuncțional și cu pierderi mult mai mari decât câștigurile. Ce e în capul politicienilor de la Budapesta?…
Ca să glumesc, deși subiectul este extrem de dureros, politicienii par a se gândi doar la câștigarea alegerilor viitoare… O văd ca un amestec de popu-lism, naționalism și oportu-nism politic pe care mi-e imposibil să îl înțeleg. Toată această retorică ce are în centru ideea că George Soros este inamicul public nr. 1, de altfel atât de prezentă în ultimele luni și în România, din păcate, provoacă niște daune pe termen lung de care actualii politicieni, fie maghiari, fie români, nu cred că sunt conștienți. De cele mai multe ori am senzația că este vorba de o teamă profundă de oamenii bine pregătiți, preferându-se mediocritatea și parvenitismul academic – mă gândesc aici și la pseudo-doctorii din societatea noastră.
Ai fost opt ani directoarea ICR Istanbul, cunoști scena politică de acolo. Cât de legitime sunt comparațiile dintre Erdogan și Orban? Dincolo de rimă, unde seamănă ei?
Ca istoric, mai am nevoie de timp ca să pot decanta asemănările și/sau deosebirile dintre cei doi lideri. Cred că în ambele cazuri evitarea și lipsa dialogului cu mediul universitar duc la numeroasele neînțelegeri despre care citim în mass-media. În același timp, promovarea naționalismului exacerbat poate determina o izolare a societății și un permanent complex de „cetate asediată“. Dar, cum spuneam, am nevoie de o perspectivă de mai lungă durată pentru a înțelege scena politică de astăzi.
CEU a însemnat foarte mult pentru mii de studenți din România. Ce pierd tinerii din România (și din zonă) prin desființarea sau eventuala mutare a CEU într-o țară occidentală?
Tinerii vor pierde posibilitatea de a studia într-o universitate de elită la doi pași de casă, experiența unică internațională a CEU și un program de pregătire intens, profesionalist, pe care îl vor respecta toată viața.
Ca istoric, cum vezi momentul acesta cu LEX CEU pentru istoria contemporană?
Unul dintre acele momente marcate ca o mare greșeală a istoriei, o lovitură adusă libertății academice și care va schimba raporturile dintre mediul politic și cel universitar. Din păcate, un moment care va da curajul politicului să interfereze mai mult cu activitatea academică, cu convingerea că are acest drept dat de precedent.
