Nu este prima data cand stancile dau peste cap traficul feroviar-auto pe Valea Oltului, iar oamenii de prin partile locului se gandesc tot mai serios sa-si ia cate un elicopter, fie si la mana a doua, numai ca sa scape din „stau”, cum zic nemtii. Daca n-ar fi trist, ar fi amuzant cum la fiecare pravalire de stanci apare cate-un destept (sau mai multi) care se dau de ceasul mortii cu eforturile fantastice pe care le fac ei pentru a debloca soseaua sau calea ferata.
Rezultatele le vedem cu totii la TV si nu ne ramane decat sa ne miram cat de prosti ne cred domnii de la Ministerul Transporturilor sau, varianta mult mai plauzibila, sa ne miram noi despre cat de prost pregatiti sunt ei sa faca fata unor asemenea situatii. Ultimul care a ajuns sa isi dea cu parerea despre eforturile care se fac pentru deblocarea Vaii Oltului (ba, unele televiziuni il alintara si cu titlul de „sef de proiect pentru deblocarea Vaii Oltului”) este specialistul Lucian Dumitra, despre care multi sibieni care il cauta nu mai stiau de multa vreme mai nimica.
Adica, bine, oamenii stiau ca Lucica ajunsese, domnul, mare stab prin SNCFR si Ministerul Transporturilor pentru ca la o vreme sa manareasca afaceri profitabile (doar pentru el si grupul sau restrans de amici) in jurul si cu contractele societatii „Hidrosib” SA din Sibiu, firma pe care statul a scapat-o in ultimul moment de la un duios faliment printr-o reprivatizare cu capital britanic.
Prin 2001, toamna, AVAS-ul, „Hidrosib” si cei 300 de muncitori ai sai au fost teribil de sedusi de oferta unei SRL-fantoma, cu sediul intr-un apartament dotat doar cu secretara si fax, de care raspundea, cine credeti, domnul Lucian Dumitra. SRL-eaua si-a facut la vremea respectiva treaba, a adus ceva miliarde de lei in conturile familiei Dumitra. „Hidrosib” era cat pe ce sa sfarseasca la groapa de fiare vechi, iar cei 300 de proletari sa moara, saracii, intr-o inutila greva foamei.
Pentru ca gogoasa era tot mai groasa, cel care a taiat cercul scandaloasei preluari a „Hidrosib” de catre „Vibroprod” – SRL-eaua lui Dumitra, a fost fostul prefect de Sibiu, Mircea Lup. De urma banilor plimbati prin conturi pentru comenzi de saboti de frana pentru vagoanele SNCFR nici pomeneala, desi in joc erau ceva contracte grase, dupa sindicalisti, de pana la 20 de miliarde de lei.
Gaura – se zice – a ramas si acum in carca britanicilor care au preluat fabrica de la Sibiu, iar domnul Dumitra s-a reprofilat pe consilierea autoritatilor in caz de calamitate. Muncitorii abandonati de la „Hidrosib” au, insa, o parere inedita despre ce se intampla acum pe Valea Oltului. Aceea ca alunecarile de teren nu sunt singura calamitate care afecteaza zona si ca atata vreme cat de „proiect” se ocupa cine se ocupa, rezultatele se vor lasa asteptate mult si bine. Ceea ce se vede foarte bine si la TV.
