Elena Boaru, mama celebrelor siameze Lina si Gherghina de la Botosani, isi creste nepotul care, alaturi de sotul ei, e singura mare bucurie in prezent. Ea a obtinut recent o hotarare judecatoreasca pentru a-si creste nepotul. Pentru ca Gherghina, mama copilului, are o situatie materiala precara si nu are ce sa-i ofere baiatului, judecatorii au raspuns favorabil cererii formulate de mama celor doua siameze. Copilul e singura ei alinare. Micutul Manuel-Ionut e fascinant inca de pe acum de reclamele de la televizor, pe care le priveste cu nesat. Sa fi trecut 24 de ani de cand judetul Botosani tinea prima pagina a ziarelor cu celebrul caz al siamezelor Lina si Gherghina. Acum fiecare si-a luat destinul in maini si lupta cu viata, chiar daca la nastere putini le-au dat vreo sansa de supravietuire.
Medicii au sfatuit-o sa le dea pe fete la circ
Fetele s-au nascut pe data de 29 iulie 1982, atunci a inceput practic calvarul pentru Elena Boaru. Aflase de la medicii care o supravegheasera la maternitate ca are doua fete lipite. Era pentru prima data cand medicii de la Maternitatea Botosani se confruntau cu un asemenea caz. Multi nu i-au dat nici o sansa. Ba dimpotriva, au sfatuit-o sa abandoneze copiii sau sa-i dea la circ pentru distractie. Disperarea mamei a determinat medicii sa gaseasca ultimele solutii. A fost trimisa la Iasi si de acolo la o clinica in Elvetia, unde s-a intamplat minunea. Fetele traiesc si astazi, chiar daca viata e cruda cu ele. „M-am gandit ca, daca exista cu adevarat Dumnezeu, le va scapa. Am fost trimisa la Iasi, unde doctorii mi-au explicat ca in tara nu se va reusi niciodata operatia. Faptul ca aveau o greutate de 8,100 kilograme, doua inimi intr-un singur pericard si numai un singur ficat a reprezentat un oarecare avantaj. Se putea face o operatie care sa le tina in viata, bineinteles cu riscuri. Mi-am zis ca nu le voi lasa nicaieri decat in momentul in care nu mai suflau”, povesteste Elena Boaru. O echipa de 14 specialisti a reusit sa salveze viata celor doua siameze dupa doua saptamani de analize si emotii. Apoi alte doua luni a stat in Elvetia, pentru ca micutele sa se dezvolte normal.
Gherghina
a suferit din dragoste
Pana la zece ani, fetele nu au stiut ce s-a intamplat cu ele. Mamei i-a fost greu sa le explice. Pe langa cele doua fete, Elena Boaru mai avea acasa de hranit alte trei guri. Chiar daca banii nu i-au ajuns niciodata, nu s-a plans pentru ca a urat dintotdeauna singuratatea. „Eu am crescut la camin si nu am avut pe nimeni. Daca Dumnezeu mi-ar fi dat 20 de copii, ii faceam pe toti, pentru ca tare mult am urat singuratatea. Numai eu stiu cate sacrificii am facut, mai ales pentru Lina si Gherghina, care au avut nevoie de medicamente si vitamine o buna perioada de timp. In general nu am avut mari probleme cu ele, au fost cuminti si sanatoase”, mai spune mama celor doua siameze. Sia-Lina si Meza-Gherghina, asa cum sunt trecute in certificatul de nastere, sunt acum pe drumul lor, despartite. Fiecare si-a luat destinul in maini si a plecat sa-si caute rostul, dupa ce familia s-a stabilit la Bucecea. Pana la 20 de ani fetele au locuit impreuna cu parintii, dar au vrut sa-si castige painea singure. Fetele au luat drumul strainatatii, dezamagite ca nimeni nu le angaja in orasul lor. Amandoua au plecat in Ourense, o localitate la granita dintre Portugalia si Spania. Daca Lina si-a gasit fericirea in iubire, Gherghina sufera, destinul ei fiind nemilos. In strainatate s-a indragostit de un tanar portughez, care a lasat-o insarcinata. Cand a implinit cinci luni de sarcina a trebuit sa plece, pentru ca i se furasera actele. Acasa, mama, bolnava si plina de griji, n-a mai lasat-o printre straini.
Micutul Manuel e portia zilnica de vitamine pentru bunica
In tara, Gherghina si-a reintalnit o veche iubire, pe Mircea Poroh, care a acceptat s-o ia de nevasta chiar si asa „grea” cum era. Dupa nasterea micutului Manuel-Ionut, treburile au inceput sa se complice. Copilul avea parul cret si era mulatru, ceea ce a facut ca gura lumii sa explodeze. Situatia aceasta l-a deranjat pe sotul fetei, care a decis sa puna capat mariajului. Vreme de cativa ani fata s-a dedicat muncii, facand naveta de la Botosani la Bucecea. Lucra la o fabrica de confectii pana cand s-a indragostit din nou. Au hotarat sa se casatoreasca si, pentru ca situatia materiala nu le permitea, l-au lasat pe micutul creol in grija bunicilor de la Bucecea. Ei au plecat la Copalau, de unde era de loc sotul tinerei mame. Copilul lumineaza fiecare zi din viata Elenei si lui Gheorghe Boaru, dupa ce cei doi au primit o hotarare judecatoreasca pentru intretinerea minorului. Desi cu sanatatea nu sta deloc bine, avand nevoie de tratamente destul de scumpe, pentru Elena Boaru nepotul este portia de vitamine de care are nevoie zilnic.
Fetele au fost permanent legate intre ele, chiar daca distanta a fost mare. Sentimentele celor doua au fost impartasite reciproc. Cand a nascut Gherghina, Lina a sunat-o din Spania ca sa intrebe ce s-a intamplat cu sora sa, ca pe ea o durea ingrozitor burta. Cand erau mai mici, Lina si-a rupt mana, iar sora sa a venit plangand in casa, ca sa vada ce s-a intamplat cu sora sa chiar daca nu stia de incident. Un fapt la fel de inedit intre cele doua surori s-a petrecut la mii de kilometri distanta. Linei i s-a extras lichid din genunchi, fiind in Spania, iar Gherghina in aceeasi zi a cazut in sectia din fabrica pentru ca o durea genunchiul. Sunt Lina si Gherghina, doua surori despre a caror viata se va vorbi si de-acum incolo.
