Conducatorii comunisti aveau obsesia industrializarii. Asa cum, in timpul Imperiului Roman, o serie de localitati, numite cannabae, au aparut in jurul castrelor construite de legiuni, in timpul regimului comunist orase intregi au fost ridicate in jurul unui combinat.
Cresterea si, apoi, descresterea acestor fabrici din perioada tranzitiei s-a reflectat direct asupra localitatilor. In Transilvania, orasele monoindustriale ctitorite de comunisti se deosebesc radical de vechile burguri.
In primul rand, orasele monoindustriale arata urat. Apoi, ele conserva mentalitatea rurala a agricultorilor transplantati la oras in postura unor sclavi moderni, adusi ca sa munceasca in combinatele faraonice.
Numai ca epoca acestor orase este pe cale sa se incheie. La doua generatii departare de intemeierea fabricilor, mentalitatea locuitorilor a inceput sa se ur-banizeze. Multi dintre ei au plecat ca sa munceasca in strainatate in timpul primilor ani ai tranzitiei. Unii dintre ei au reusit sa se intoarca, cu o cu totul alta perspectiva asupra lumii.
Acum, criza de terenuri ieftine i-a determinat pe marii investitori sa se indrepte spre aceste localitati. Orase precum Campia Turzii ori Dej sunt pe cale sa se doteze cu parcuri industriale. Pana acum, directorii de la combinatul de hartie “Somes“ Dej ori de la cel siderugic “Industria Sarmei” Campia Turzii erau mai puternici decat primarii.
Uneori, la retragerea din functia de director, fostii sefi chiar deveneau primari. Acum, economia acestor orase are mai multe motoare. Practic, acest lucru inseamna supravietuirea comunitatilor respective, dar pe alte coordonate decat pana acum.
Nu pentru toate micile orase metoda parcurilor industriale este o solutie. Iernutul depinde exclusiv de termocentrala sa. Daca aceasta isi va inchide portile, locuitorii nu au decat doua variante: sa plece in strainatate ori sa faca naveta spre Targu-Mures.
In opozitie cu orasele crescute de comunisti, vechile burguri ardelenesti au o cu totul alta situatie. Chiar daca industria Mediasului a suferit pierderi grele in anii tranzitiei, orasul poate miza oricand pe cartea turismului. In fond, o pensiune plina poate aduce mai multa prosperitate decat o fabrica cu zeci de angajati care produce pe stoc. Sighisoara este intr-o situatie identica.
Numai ca aceste orase nu vor deveni niciodata doar localitati turistice, pentru ca tot mai multi vestici ajunsi ca turisti in vechile orase ale Transilvaniei se intorc ca investitori dornici sa faca bani prin repornirea si modernizarea fabricilor construite in perioada totalitarismului.
