Sfârșitul civilizației Maya, cauzat de schimbările climatice?

Civilizația Maya și-a atins apogeul între anii 250 – 900 d.Hr, fiind una dintre cele mai avansate de pe planetă. În această perioadă mayașii au construit în jungla din America Centrală peste 40 de orașe cu o arhitectură uimitoare, cu temple piramidale din piatră și sculpturi care au intrigat arheologii din mai multe generații.

Teoriile despre dispariția civilizației Maya sunt nume­roase, există istorici care au adus în discuție o serie de boli care ar fi decimat populația, alții susțin că războaiele ar fi de vină, însă oamenii de știință din ultimii ani cred că schimbările climatice au distrus treptat agricultura mayașă și asta ar fi dus la destrămarea acestei culturi. Știm însă sigur că mayașii erau o populație de agricultori, cultivau în special porumbul, iar necesitatea de a cunoaște ciclurile anotimpurilor și perioadele de fertilitate ale naturii au dus la dezvolta­rea astronomiei și a sistemelor matematice. Practic, mayașii voiau să structureze trecerea timpului pentru a obține recolte mai bune.

Deși cronologia mayașă este datată de experți în jurul mileniului IV î.Hr, prima înregistrare arheologică datează din anul 320 d.Hr., când a fost descoperită o bijuterie inscripționată, pe teritoriul de astăzi al statului Guatemala. În jurul anului 1500 î.Hr, populația mayașă s-a stabilit în sate, agricultura fiind ocupația de bază. Cultivau în special porumb și fasole, însă treptat și-au diversificat culturile la manioc și altele, potrivit Enciclopediei Britanice. La începutul anilor 200 d.Hr. mayașii au construit primele temple religioase, piramide, palate și piețe. Construcțiile erau realizate din piatră cioplită, în special calcar, însă mayașii nu s-au rezumat doar la temple, ci și la sisteme de irigații avansate și terase agricole. Tot în această perioadă au dezvoltat un sistem hieroglific de scriere descifrat la mijlocul secolului XX, precum și sofisticatul sistem calendaristic bazat pe astronomie.   

Cercetătorii care au studiat depunerile de sedimente din peșterile din America Centrală au fost capabili să refacă con­dițiile climatice din ultimii 2.000 de ani din această zonă, potrivit revistei Science. Concluziile acestor studii au arătat că timp de câteva sute de ani, mayașii s-au bucurat de o climă stropită din abundență cu precipitații, fapt care le-a adus recolte bogate și le-a permis să se extindă teritorial, odată cu creșterea populației. Precipitațiile abundente le-au dat puteri regilor mayași, care și-au justificat timp de secole ritualurile și ceremoniile religioase elaborate și, totodată, sângeroase, pentru aducerea ploilor.

În jurul anului 660 d.Hr, clima a devenit tot mai secetoasă, fapt care, probabil, a adus multe tensiuni în societatea mayașă, în care continuau ritualurile închinate soarelui, lunii și porumbului, fără să se întâmple nimic bun. Pentru mai mult teren agri­col, materiale de construcții și combustibil, mayașii au despădurit zonele din jurul lor, fapt ce a distrus treptat solul. Fără arbori au avut loc alunecări de teren, astfel că pământul agricol de la suprafață a fost distrus, însă și temperatura ar fi crescut cu peste 2,5 grade Celsius. Defrișările, seceta și dis­trugerea solului agricol au fost suficiente pentru a dezechilibra civilizația mayasă, spun cercetătorii. Ba mai mult, lipsa apei, inclusiv cea pentru consum, i-a determinat să migreze spre alte zone. Practic, populația nu suferea doar de foame, ci și de sete, nefiind greu să ne imaginăm panica. Destrămarea acestei civilizații a început, se pare, în anul 800 d.Hr. și a durat aproape un secol.