O problema teoretica a democratiei noastre capitaliste este diviziunea public-privat. Ea ar putea avea drept criteriu banul. Orice faci in scop lucrativ te angajeaza ca persoana publica, iar conditia pentru a considera ca ai parasit acest statut este dezinteresul. Dar exista un loc al ambiguitatii prin excelenta, unul pe care metadiscursurile postmoderne il maseaza in zadar, fara sa gaseasca punctul dureros si tratamentul: corpul. Corpul este al meu, de fapt. Persoana este publica intr-un loc si o perioada, acolo unde discursul si comportamentul ei se supun unor norme publice care, printre altele, reclama decenta. si totusi, un enunt recent difuzat de un canal de televiziune pune problema corpului ca prezenta in lumea noastra publica intr-o lumina inedita. Alina Plugaru, goala pe o plaja goala, ceea ce macar e congruent, spune ca ea face dragoste ca persoana particulara si sex ca persoana publica.
Acest mod de a privi lucrurile nu e fals, nu e cinic, e, ca sa spun asa, o contradictie interna. Dar, inainte de orice, tine de loc. De locul care te cuprinde public sau privat. La stirile PRO TV de acum cateva zile aflu ca exista un studio fotografic unde tinerele mirese se pot fotografia ca pentru reviste, dar numai pentru uz menajer, adica pentru soti. Ele isi fac poze in pozitii si in conditiile unor profesioniste (ca persoane publice, adica), dar pentru uz personal. Din cele doua exemple se poate deduce un lucru intristator pentru noi, plasmuitorii de fantasme. si anume, ca tot ceea ce vrem sa posedam si felul in care vrem sa se desfasoare posesia (protocoalele amorului, sa le spunem) este deja cunoscut si pus in vanzare. Iubirea devine astfel o fantasma care nu exista, sau macar care nu poate fi transmisa, pentru ca, daca ar fi fost, deja i s-ar fi stabilit un pret. In momentul in care iubirea se vede, ea e pe loc sex. Corpul nu are practic nici o importanta.
O poti vedea pe Alina Plugaru goala, de fapt nu pe ea o vezi, pe ea nu o poti vedea decat dupa ce iesi din public si intre tine si ea apare un flux care va leaga interioarele unul de celalalt. Pe de alta parte, e clar ca, din ce in ce mai mult, cele doua piei ale corpului, cea privata si cea publica, se confunda, si ca dorinta se indreapta spre ceea ce, in principiu, costa. Vrem sa posedam fotografii cu iubita noastra pe post de manechin, adica sa avem o imagine publica a trupului ei, doar pentru noi. Nu aceasta e chiar logica sensibila a capitalizarii obiectelor? Vrei sa ai cu atat mai mult cu cat toti vor sa aiba acelasi lucru. Pentru a suscita aceasta dorinta, oferi mostre. Bobul de strugure pe care-l gusti in piata e o "gustare", ca preview-ul unei scene porno cu Alina Plugaru, iar iubitul ei poate fi invidiat doar de pe pozitiile publice, ale celui care stie ca Alina e pornostar.
Subzista o chestiune, inca, dar raspunsul la ea nu poate fi decat individual, si nu se stie cat de sincer chiar si asa, anume daca a face sex poate mentine distinctia dintre public si privat, atunci cand ea nu poate evita sa treaca direct printre labii.
