Va intrebati, desigur, de unde si pana unde aceasta alaturare?! Barack Obama, un politician talentat, pare incapabil de speech-uri plictisitoare, dat fiind ca ofera un constant mesaj al sperantei si schimbarii segmentului de americani revoltati de ideea unui Washington guvernand in functie de interesele speciale ale unor factori de decizie implicati in sfera economica. In plus, Barack Obama a transcens divizarea rasiala, determinand un numar notabil de muncitori albi sa treaca in tabara adeptilor sai.
Spre deosebire, Parlamentul Romaniei este dominat de persoane care legifereaza din insarcinarea vechilor structuri comuniste si/sau dupa cum dicteaza noii capitalisti rasariti ca ciupercile dupa ploaia de privatizari cat se poate de dubioase. In Legislativul de la Bucuresti predomina avocatii – care de cele mai multe ori isi pun abilitatile profesiei in slujba fortelor privilegiate. Pana in prezent, nici un politician roman cu studii juridice nu a considerat oportuna o cariera facuta "in stil Obama": senatorul de Illinois, avocat cu studii in apararea drepturilor civile, absolvite "magna cum laude" la Harvard Law School, a activat mai intai pentru o organizatie de binefacere, servind interesele comunitatii din Roseland – zona a orasului Chicago locuita preponderent de oameni cu venituri modeste. La Bucuresti, in schimb, alesii abandoneaza din start atat propria lor independenta, cat si milioanele de cetateni care se lupta zilnic fie pentru supravietuire, fie pentru un trai cat de cat decent – problemele acestora preocupand Parlamentul doar din ani in pasti, si atunci mai degraba formal.
Recent, o asociere de lunga durata a senatorului Obama a starnit mare valva in SUA, nu in ultimul rand deoarece potentialul candidat la Casa Alba nu pare dispus a se dezice total de ea. Scandalul a izbucnit in baza declaratiilor incendiare ale parintelui sau spiritual, pastorul Jeremiah Wright, despre care Obama spune ca "mi-a intarit credinta, m-a cununat si mi-a botezat copiii". Candidatul la nominalizarea democratilor pentru cursa prezidentiala din SUA apartine de peste 18 ani congregatiei pastorite de Wright, admitand ca a asistat, in acest context, la predicile antiamericane ale acestuia si, in plus, ca a avut cunostinta de legaturile stranse ale reverendului cu Louis Farrakhan, liderul gruparii rasiste Musulmanii Negri. In prima duminica dupa tragedia de la 11 septembrie, Wright isi anunta congregatia ca vina pentru atentatele Al Qaeda o poarta exclusiv Statele Unite si "terorismul american", atacurile relevand ca "gainile au venit acasa la cocos". In 2003, acelasi Wright predica: "Fie ca Dumnezeu sa blesteme America atat timp cat se comporta ca Domnul in suprematia Sa". Pastorul a mai invinuit administratia americana ca fiind sursa virusului HIV, raspandit in randurile populatiei de culoare pentru a provoca un adevarat genocid.
Acestea si alte predici ale reverendului nu au fost nicidecum inregistrate clandestin, ci comercializate chiar de biserica lui Wright. Este limpede ca destui cetateni de culoare vor fi apreciat continutul lor drept veridic, continuand sa creada in consolidarea divizarii rasiale a natiunii. Reactia politicianului a fost una de certa slabiciune: "Ma pot dezice la fel de putin de el (Wright) ca de comunitatea de culoare", a specificat senatorul, continuand cu tentative de disculpare a retoricii incendiare a pastorului prin depanari de amintiri despre propria bunica, alba, respectiv despre unele remarce rasiste ale acesteia.
Ce-i drept, nu-ti poti alege bunica, dar senatorul Obama si-a ales, de buna voie, biserica. Dupa izbucnirea scandalului, s-a afisat inconjurat de o mare de steaguri americane, prezentand un discurs relativ bine construit, dar complet evaziv, incercand sa insiste asupra dezideratului sau de reconciliere si unitate nationala. Vesta politicianului insa nu mai este de-acum imaculata, iar subiectul va lua, indubitabil, amploare in cazul in care ar castiga nominalizarea democratilor pentru cursa prezidentiala.
Tanarul anonim din Honolulu, sosit in anii ’80 la Chicago, a avut nevoie de baza puterii religioase a pastorului Wright pentru a-si lansa cariera politica. Din pacate, a devenit limpede ca mai este si acum cel putin partial dependent de bisericile radicale ale populatiei de culoare. Nimbul din jurul acestui politician de altfel valoros, care a reusit performanta coalizarii unor forte cat se poate de divergente, a inceput sa paleasca. Va trebui sa devina, in curand, mult mai explicit intr-o serie intreaga de chestiuni – inclusiv in privinta intentiilor sale de politica externa. Ceea ce inseamna ca Barack Obama nu-si va mai putea permite luxul unei atitudini permisive fata de dictatori si nici sa ignore faptele unor pseudoprieteni ai Occidentului – de genul majoritatii mai-marilor de la Bucuresti.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea
Bradford din Marea Britanie
