După 31 de ani de la uciderea disidentului anticomunist Gheorghe Ursu în arestul fostei Securități, patru dintre cei consideraţi vinovaţi de moartea lui se află abia la începutul procesului.
Procurorii militari i-au trimis ieri în judecată pe principalul anchetator, maiorul Marin Pîrvulescu, și pe adjunctul acestuia, colonelul Vasile Hodiș, pentru infracțiuni contra umanității. Pentru complicitate la această infracțiune au mai fost deferiţi instanţei ministrul de Interne de la acea vreme, George Homoștean, și șeful Departamentului Securității, Tudor Postelnicu.
De ce a fost arestat și ucis Gheorghe Ursu
În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a fost urmărit de Securitate pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985.
În urma torturii din timpul anchetei și a bătăilor încasate de la un alt arestat – Marian Clită, colaborator al Securității –, Ursu a murit la dat de 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava, unde nu i s-au dat îngrijiri medicale.
Pentru a ascunde faptul că nu exista un dosar politic pe numele lui Gheorghe Ursu, ofițerii de Securitate l-au acuzat de deţinere ilegală de valută.
În realitate, Securitatea era interesată de legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, de relațiile și discuțiile acestuia cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, de impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist.
De ce sunt acuzaţi cei patru inculpaţi
Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, ofiţeri la Direcţia a VI-a Cercetări penale din cadrul Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică și psihică) asupra victimei Gheorghe Ursu, “acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice și psihice grave care au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Potrivit rechizitoriului, “Homoștean George, în calitate de ministru de Interne, și Tudor Postelnicu, în calitate de șef al Departamentului Securităţii Statului (…) au ascuns cauzele reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”. Cei doi au trimis ambasadelor României de la Paris și Washington acte oficiale prin care au ascuns “caracterul represiv și politic” al ofițerilor de Securitate împotriva lui Ursu. De asemenea, au ascuns adevărul și față de organizații internaționale și oameni politici din SUA, care se interesau de soarta disidentului.
Fiul victimei despre mușamalizarea cazului
Andrei Ursu crede că nu au fost pedepsiți toți vinovații, inclusiv ultimul șef al Securității, generalul Iulian Vlad. De asemenea, consideră că au existat magistrați care au împiedicat instrumentarea dosarului, enumerându-i pe fostul șef al Parchetelor Militare, Ion Vasilache, și pe judecătorul militar Gabriel Gunescu.
Vasilache ar fi împiedicat trimiterea în judecată a actualului dosar, iar Gunescu i-a respins cererile de începere a urmăririi penale a ofițerilor de Securitate care i-au ucis tatăl în arest. “Abia după ce Ion Vasilache a ieșit la pensie, dosarul este trimis acum în judecată”, ne-a declarat Andrei Ursu. Magistrații Vasilache și Gunescu nu au putut fi contactați.
Dosarele „Ursu“
Au fost trimise în judecată trei dosare care vizau cazul “Ursu”. În primul a fost condamnat pușcăriașul Marian Clită, care l-a ucis în bătăi pe disident; în al doilea, ofițerii Tudor Stănică și Vasile Creangă, tot pentru uciderea lui Ursu, iar în al treilea – generalul SRI, fost al Securității, Eugen Grigorescu, pentru distrugerea jurnalului disidentului.
Andrei Ursu consideră că cei condamnați până acum au fost “ajutați de sistem, în care au rămas oamenii Securității, pentru a ieși repede din pușcărie”.
