Dacă ar fi să luăm de bune relatările presei din ultimele zile, destituirea lui Fătuloiu ar putea fi catalogată ca fiind o măsură mai mult decât spectaculoasă. Pe fondul cenuşiu al luptei împotriva corupţiei, un excelent exerciţiu de pantomimă, destituirea unui înalt demnitar face cât o gaură în cer. În toată această poveste, dată în vileag datorită delirului care l-a zgâlţâit din temelii pe fostul şef al IPJ Neamţ, e şi puţin teatru. Dincolo de fapte, care au fost ţinute la secret, Fătuloiu este jumătate victimă politică. De altfel, la scurt timp după debarcarea sa, a fost vizibilă intenţia unor politicieni de a se debarasa de umbra lui Fătuloiu.
Cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri, sunt convins că timpul îmi va da dreptate. Toată această telenovelă cu epoleţi, care se derulează sub cupola Ministerului de Interne, readuce în atenţia opiniei publice o situaţie de-a dreptul stranie. Şefii sunt maziliţi, pe bune sau cu… adresă, acolo unde există interese politice, dar cei de sub ei, adică executanţii, rămân în continuare pe posturi. Se ştie foarte bine că poliţiştii, cei care sunt mână în mână cu interlopii, fac parte din trupa mare a „trepăduşilor”. După regula sfinţilor, care te mănâncă până la Dumnezeu, ei sunt cei care dau tonul în teritoriu. Cu mici excepţii, indiferent de ceea ce fac, nu sunt schimbaţi niciodată! De dragul lor, s-a renunţat până şi la banala rotire a cadrelor! Cum se întâmplă şi la Constanţa. Într-un fel, gradaţii respectivi asigură buna funcţionare a telefonului fără fir.
Cei mai mulţi se erijează în oameni de nădejde, fiind gata să depună jurământul în faţa noului şef. Sunt situaţii când noul inspector-şef apelează la vasta experienţă, ca să nu mai vorbesc de relaţii, a subordonaţilor cu vechi state de serviciu! La Constanţa, unii poliţişti rezistă de ani de zile pe funcţii. Modeşti până în măduva oaselor, nu vor să fie avansaţi sau băgaţi prea mult în seamă. Când este necesar, dau o mână de ajutor celor care încalcă legea, implicându-se în tot felul de acţiuni ilegale. Se înţelege de la sine că şi recompensa este pe măsura faptelor de vitejie. În primul rând, nu-i mută nimeni din loc, fiind moşteniţi de mahării care vin din urmă pe filiera puterii. Şefii pleacă, pietrele rămân!
