Securitatea energetica este un bun public si, prin urmare, guvernele trebuie sa joace un rol important in asigurarea si protejarea acesteia.
A fost nevoie de doua crize ale gazului pornite de la dispute dintre Rusia si Ucraina pentru ca problema securitatii energetice sa ajunga pe primul loc in agenda occidentala si este regretabil ca acestui subiect nu i s-a acordat suficienta atentie, a estimat in prelegerea pe care a sustinut-o la Bucuresti Edward Chow, expert in energie (in special in industria petroliera, in care are 30 de ani de experienta) si in economie, de la Centrul pentru Studii Strategice Internationale (CSIS) din Washington. Fara sa faca o recomandare explicita, expertul american a evocat o practica din perioada Razboiului Rece, aceea a constituirii unor stocuri strategice de gaz si petrol, o obligativitate impusa de NATO. Alianta Nord-Atlantica ar trebui sa aiba "nu mai multa responsabilitate, ci mai multa influenta" in asigurarea securitatii energetice, fiind necesara "o discutie onesta" cu statele-cheie din NATO, chiar daca acestea sunt mai putin afectate de eventuale intreruperi ale livrarilor de gaz rusesc, pentru o coordonare a eforturilor si demersurilor de prevenire si solutionare a unor astfel de crize. Cat despre sprijinul american pentru Romania si alte state expuse la utilizarea de catre rusi a "armei energetice", Edward Chow a fost foarte explicit: SUA au interese geostrategice importante in regiu-nea Marii Negre si au sustinut constant Romania si Bulgaria, dar "interesul geoeconomic (in regiune) este, mai degraba, al Europei", deci in proiectele importante din domeniul economic este recomandabil ca Romania sa mizeze pe Europa, cu atat mai mult cu cat, "la urma urmei, SUA sunt foarte departe".
Pornind de la premisa ca securitatea energetica este un bun public, pentru asigurarea caruia este nevoie de implicarea guvernului, si luand in considerare si importanta strategica a energiei, o concluzie ar fi ca politizarea acestui domeniu este inevitabila. Dar, subliniaza Edward Chow, aceasta nu inseamna ca pot fi ignorate constrangerile economice. De exemplu, in cazul unui proiect ca Nabucco, trebuie sa se ia in calcul cu ce valoare este investita diversificarea surselor de aprovizionare si a rutelor de transport, in conditiile in care provocarile cu care se confrunta un proiect atat de complex si de costisitor sunt considerabile. Acordul politic este important, dar, avand in vedere etapele pe care le mai are de parcurs Nabucco – numai pentru aranjamentele financiare fiind nevoie de aproximativ un an –, expertul american a apreciat ca "2014 este un termen ambitios pentru finalizarea proiectului. Este posibil, daca totul merge bine, dar nu as fi surprins daca ar aparea intarzieri".
Cu o zi inaintea semnarii acordului privind proiectul Nabucco, trimisul special al SUA pentru energie in Eurasia, Richard Morningstar, declara ca Rusia este libera sa participe la aprovizionarea gazoductului Nabucco, iar statele implicate in proiect trebuie sa o accepte ca partener. Intrebat daca aceasta idee nu vine in contradictie cu diversificarea surselor si a rutelor de aprovizionare cu gaz invocata ca motivatie pentru Nabucco, Edward Chow a estimat ca declaratia oficialului american "trebuie interpretata ca o recomandare facuta in termeni diplomatici de Washington ca implicarea Rusiei nu trebuie exclusa". Dincolo de motivatiile si implicatiile politice ale celor doua proiecte concurente (europeanul Nabucco si ruso-italianul South Stream), o problema-cheie ar fi, din perspectiva de expert a lui Edward Chow, aceea ca se au in vedere aceleasi surse de gaz, iar "aceleasi molecule de hidrocarburi nu pot fi numarate de doua ori". "Nabucco incearca sa atraga gazul caspic, cel putin in prima faza. Iar Rusia are, de asemenea, nevoie de gazul din Asia Centrala.
