Am avut momente, în 1989 și după, când securiștii au încuiat ușa camerei din Petroșani în care încercau să mă intimideze sau când Iliescu, aflat la dreapta mea, a îndemnat o mulțime de ciraci de-ai lui să strige Moarte studenților!, sau când minerii au înconjurat carul de filmare și a trebuit să fac promisiuni la telefon liderului lor ca să scape oamenii mei nevătămați, sau când un securist afiliat unui partid lipea zilnic pe ușa casei mele blesteme elaborate, ori dădea telefoane de amenințare.
Alegerile și din 1990, și din 2014 au lăsat urme fizice pe mașina mea și am pierdut șirul câți șefi de servicii secrete, miniștri de Interne și de Justiție au pornit anchete sau procese contra mea și alor mei, pe care, din fericire, le-au pierdut (Talpeș, Stănoiu, Pascu, Chiuariu sunt doar câteva nume…). Dar, cum am prieteni în Coreea de Sud, rude în Argentina și studenți din Pakistan, am avut întotdeauna justa proporție a prețului plătit de noi pentru democrație și mi‑am spus că merită să trecem prin ce trecem, că alții au plătit mult mai scump.
E prima oară în acest an când încep să cred că nu prea mai merită. Efluviile provocate de lupta anticorupție, ca și mica societate civilă spontană construită pe tema exploatărilor cu cianură au pus de gânduri establishmentul nostru securistic, care pare reșapat, coalizat și cu niște obiective care subminează pe față democrația.
Miza numărul 1 este de a compromite integral anticorupția judiciară.
Eu nu credeam oricum că pe calea ei vom reduce noi corupția – e semnificativ că România conduce la OLAF și la anchete pe fraude europene deschise, și la fraude europene consemnate, e codașă numai la capitolul rezolvarea administrativă, și nu penală, a fraudelor. Anticorupția nu poate merge bine când toată lumea e lăsată să fure prin inexistența controalelor și reguli goale de conținut și neimparțiale, ca după aia să arestăm doar pe alese, mai ales în ani electorali.
Îl felicit pe judecătorul de la Tribunalul București care a invalidat probele procedural greșit obținute contra Olguței Vasilescu și vă atrag atenția că scopul nostru este statul de drept, nu câștigarea alegerilor. DNA și alegerile trebuie să aibă cât mai puțină legătură, oricât s-ar supăra pe mine dl Ghinea, promotorul sloganului ”Votez DNA” la alegeri care i-a salvat pe Băsescu și PDL, ca și jaful patronat de ei, încă vreo câțiva ani.
Așa limitat cum e potențialul anticorupției judiciare, el a avut marele merit că a lichidat sentimentul impunității și nu vrem să vedem mai multe dosare-bidon, ca ăsta al Olguței, că pot compromite DNA. Și deja se cam adună, deși, slavă Domnului, sunt și cazuri superserioase, la care ai ce face, nu trebuie nici să pierzi vremea cu Blair.
M-am emailat cu niște judecători zilele astea și nimeni nu pare să creadă că Oprea l-a omorât pe Bogdan Gigină și deci condamnarea lui e extrem de improbabilă. Da, ocupați-vă de Ghiță, dar cu ceva beton, please.
Miza numărul 2 este de a influența agenda alegerilor, astfel încât să nu vorbim deloc despre care e veritabila ofertă electorală și să o ținem tot într-un circ existențial cu pseudosubiecte, gen arestarea lui Oprea (e impresionant ce mulți v-ați adunat contra lui Oprea, cum nimeni din organizatorii cunoscuți de demonstrații nu a organizat-o pe asta, deși au făcut-o pe cea, mult mai mică, când l-am dat jos pe Oprea acum zece luni, cum gazetele s-au coordonat să dea titluri cu Ucigașii și morții noștri, punându-i la plural și pe plagiatorul decăzut din funcții, și pe victima accidentului, cum site-uri care nu au suflat o vorbă despre demonstrații sau le-au calificat drept hipsterești le-au scos de data asta în față etc.
Am să vă transmit două lucruri. Unu, că mai ieșiți vreodată din casă un an după, riscați să găsiți un cu totul alt context, ce să mai vorbim că, dacă ieșea altfel acum un an, puteam avea oameni arestați și cu probleme până v-ați urnit voi (clujenii fac excepție).
Doi, o să vă rog să îmi trimiteți scanat la contact@romanicurata.ro dacă Jandarmeria a dat amenzi tura asta. Mă încearcă presimțirea că manifestația asta s-ar putea să fi fost în mod ocult permisă, dar, dacă ați luat amendă ca de obicei, aștept scanul și o să v-o plătesc eu după contestație, cum am mai făcut.
Și, în altă ordine de idei, mai cu decență, că acuși produc texte de acum cinci-șase ani, când regimul Băsescu stătea pe umerii lui Oprea și eram trei oameni care protestam că își face partid din armată, iar Gabi Liiceanu, care e folosit acum din greu, nu vedea vreo problemă, că, vorba aceea, fără Oprea nu era o majoritate ICR. Fără atâta violență, și omor, și criminali, dați-vă seama că e o conspirație contra lucidității voastre, păstrați-vă calmul și focusul, avem alegeri, acum e momentul să puneți presiune pe partide să obțineți de la ele ceva, nu întâi le votăm și pe urmă vedem noi ce facem.
Eu o să mă ocup numai de programe pe viitor – și am început cu dna Andronescu, dar în corul ăsta isteric cam greu. Și mai grav decât borșul Oprea reîncălzit e povestea cu Rusia, unde se vede că noua generație de securiști are toată doctorate copiate, iar creier ioc.
OK, rușii au fost neinspirați să doneze ceva (de ce? Nu a fost cutremur sau o ocazie veritabilă, când e musai.), dar au lipit un mic material cum că am fost veșnic prieteni. Eu, care am strămoși executați de ei pentru loialitate față de statul român, bașca împrăștiați din Siberia, văd în asta o încercare propagandistică grosieră de a detensiona atmosfera dintre noi.
Se putea face o ironie la adresa lor, dar să iasă un fost ministru, Marius Bostan, unul din nașii programului SIL al SRI, să demonstreze pe trotuar și să spună că rușii au scuipat pe Brâncuși e o provocare semioficială. Așa credeți voi că se răspunde la propaganda rusească, cu o provocare organizată de servicii, aripa free lancer?
Poate nu ați auzit la Summitul NATO când v-au zis americanii să nu-i mai provocați pe ruși?
Miza numărul 3 e compromiterea societății civile, atâta puțină câtă e – și la asta trebuie să-i felicit pe securiștii de toate persuasiunile și ideologiile cum și-au dat mâna. A fost summit pentru refugiați la ONU și George Soros a anunțat că donează jumătate de miliard de dolari, mai mult ca toată Europa de Est la un loc, ca să ajute, au fost titluri pe BBC și CNN, numai în mediul online securizat românesc Soros e băiat integral rău.
Victor Ponta iarăși a fost genial, zice că nu l-am lăsat să facă Roșia Montană pentru că nu reușise Soros să aibă exploatarea. Pentru cine nu știe, toată mișcarea anti-Gold a fost sprijinită de Soros până s-a consolidat, după aceea el a început să nu mai fie de acord, că i se părea economic fezabil proiectul.
Era însă târziu, iar societatea civilă românească a dat dovadă de autonomie, a demonstrat contra părerii lui și fără bani de la el, a fost un test de maturitate. Mulți dintre noi i-am făcut și reproșuri, dar, la urma urmei, are și el, ca și Ponta, dreptul să îi placă mineritul, cum avem și noi dreptul, cei care nu câștigăm nimic de pe urma lui, să îl vrem fără cianură.
Tot la acest capitol intră și munca pe Facebook a unor nuclee de diversioniști, și scrisorile false trimise prin spitale semnate Asociația România Curată pentru a întreba de achiziții. (Doctori din România, nu suntem noi! Dar degeaba aș face plângere la procuratură, că furtul de identitate la noi nu îl rezolvă nimeni.) Ce să mai spun de fostul asistent al Monicăi Macovei și al meu, azi oploșit în staff-ul de campanie USR și autointitulat purtător de cuvânt al mișcării de la Colectiv, care circulă pe la diplomați explicând că el e responsabil cu listele de integritate ale candidaților (nu a dus niciodată nici lada cu fluturași), ca să nu mai știe lumea ce e partid, ce e societate civilă, și să avem oamenii noștri la butoane peste tot în triplă capacitate.
Nici asta nu poți reclama la Parchet, toată ziua vorbim de plagiat, dar în România nu poți apăra în nici un fel dreptul de proprietate intelectuală (și Hrebenciuc a făcut liste negre la concurență cu România curată, nu credeți alte liste negre, doar pe cele de aici.
Știrea proastă e însă infiltrarea cvasitotală care se îndreaptă spre fiascoul de culme, adică tehnocrații buni riscăm să se înapoieze de unde au venit, iar ăia trași de sfori se vor băga în toate partidele și guvernele viitoare, ca să nu mai fie nimic spontan.
Vorba aceea, o fi avut Alexandru Lăzescu dreptate și eu m-am înșelat, nu mai poate ieși nimic nici la capitolul partide noi, pentru că în societate nu mai există potențial. Nu există vreun cerc privat de oameni care să dezbată educația și problemele ei și care să producă niște idei, nu există un cerc la sănătate, apărare, dezvoltare rurală etc. Societatea e vlăguită de impostură și dezertări și victimă ușoară a securiștilor de școală veche și nouă și a proiectului lor de țară.
Problema e că sunt așa cretini că până la alegeri pot provoca un război, măcar civil dacă nu regional, în ritmul în care văd că pedalează.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
