Este acuzat de trafic de influenţă şi şantaj. A ameninţat oficiali din administraţia locală şi a folosit instituţii de control ale statului (Garda Financiară, în speţă) pentru a-şi proteja propriile afaceri.
Doamnelor şi domnilor, acesta nu este un borfaş oarecare, nu este un interlop de Ferentari, măcar pentru că acuzaţia asta din urmă nu a fost încă probată, măcar pentru faptul că vine din Giurgiu, nu de la Bucureşti. Deşi este acuzat de două dintre infracţiunile grele ale Codului Penal, personajul de faţă este deputat în Parlamentul României, a mai fost subprefect şi îl cheamă Dan Păsat. Un democrat-liberal care, printr-o telepatie „made in Romania”, înţelege ideea de justiţie aidoma unor înaintaşi de frunte precum social-democratul Adrian Năstase şi democrat-liberala Monica Iacob-Ridzi.
Înainte de a intra în detalii şi pentru reamintire, iată mai jos două file succinte din CV-ul penal al demnitarului: „Deputatul pedelist a obţinut, prin presiuni şi ameninţări asupra unor primari din judeţul Giurgiu, contracte şi bani pentru firma la care este acţionar. Când primarii nu i-au executat dorinţele, Păsat a asmuţit Garda Financiară pe afacerile rudelor acestora”, asta scria acum câteva zile România Liberă despre deputatul PDL Dan Păsat, bazându-se pe informaţii oficiale. „Apoi, Păsat şi Ionel Costin, de la Agro Clas, au venit la mine să mă anunţe că toată lucrarea va fi făcută de Păsat. Eu am fost de acord”, asta declara recent un primar de comună din Giurgiu când a fost audiat de procurorii DNA.
Însă, în pofida aparenţelor, acest text nu va fi unul despre vinovăţia politicianului Dan Păsat. Aspectul rămâne încă de lămurit în justiţie. E însă un text despre vinovăţia PDL şi a celorlalţi parlamentari din coaliţia de guvernare.
Ieri, demnitarii din zona puterii au pus mână de la mână şi au transformat Parlamentul României în lăcaşul-grotă al unei uriaşe caracatiţe, respingând solicitarea înaintată de procurori, anume de a-l aresta pe deputatul PDL Dan Păsat. După ziua de ieri şi după precedentul Ridzi, partidul condus de Emil Boc mai poate ieşi cvasionorabil din minciuna cu care-şi amăgeşte electoratul doar obligând fiecare membru de partid să nu mai pronunţe niciodată cuvintele „anticorupţie”, „justiţie”, „interes naţional”. PDL a rupt singur orice legătură cu aşa ceva şi cred că o mişcare pragmatică pentru cei care susţin că deputatul Păsat nu poate fi sacrificat pe altarul justiţiei ar fi aceea de a răscumpăra biletul dus-întors cu destinaţia FSN. Şi de ce n-ar face-o, din moment ce modul de acţiune în Parlament vizavi de propriii suspecţi de corupţie nu diferă deloc de modul de acţiune patentat de adevăratul continuator al Frontului Salvării Naţionale, PSD?
Din acest punct de vedere, cazul Păsat instituie, cel puţin teoretic, o premieră pe scena politică a democraţiei noastre, iar pentru electorat – o dilemă bizară. Pentru că valorile PDL nu mai diferă cu nimic de cele ale PSD şi pentru că PSD este extrem de ocupat cu alianţa „USL-aşilor”, cu PNL şi PC (care împărtăşesc valori similare în privinţa anticorupţiei), practic, România s-a trezit în situaţia de dinainte de decembrie 1989: cu un partid mare-mare şi unic. Un pas incredibil după 20 de ani de libertate!
Iar dintr-un alt punct de vedere, acelaşi caz al deputatului Păsat ridică trei noi întrebări:
# Prima: de ce aleargă formaţiunile politice după traseişti? Fostul poliţist Dan Păsat, se ştie, a intrat în PD în 2000, a trecut la PNL în 2005 şi a revenit la PDL anul trecut. Acum, întrebare la întrebare: nimeni din Partidul Democrat-Liberal nu a avut în 2010 idee despre apucăturile de bişniţar ale acestui personaj? Iar dacă s-a ştiut câte ceva, de ce a fost primit în partid? Doar pentru a mai câştiga un deputat pentru majoritatea parlamentară, doar pentru potenţa sa financiară sau şi pentru una, şi pentru alta?
# A doua: au făcut democrat-liberalii lobby neoficial pe lângă colegii din coaliţie pentru a nu aproba cererea procurorilor?
# A treia: de ce nu a votat PDL cu bilele la vedere, aşa cum a promis? Sunt atât de puternici şi de mulţi în partid oamenii care se tem ei înşişi de braţul justiţiei?
