Dacă ÖVP, partidul tânărului Sebastien Kurz, wunderwuzzi-ul (miracolul excepţional) noii politici din MittelEuropa, va face coaliţie cu populiştii de extremă dreaptă ai lui Heinz-Christian Strache din FPÖ (partidul lui Jörg Haider, mort într-un accident de maşină), atunci legislaţia anti-migraţie, securitatea internă şi alte activităţi structurale ar putea să o ia într-o direcţie îndoielnică, apreciază comentatorii germani, foarte atenţi la evoluţia fratelui mai mic.
Partidul Popular din Austria a trecut printr-un proces de reasamblare a criteriilor de selecţie şi de promovare a unor lideri charismatici, încă de acum câţiva ani, în condiţiile în care SPÖ, partidul cancelarului Christian Kern, nu s-a adaptat noilor paradigme politice şi nu a rezolvat criza “Sielberstein.”
Nu declaraţiile politice ale lui Kurz împotriva planurilor franco-germane de reformă ale UE, nici măcar ideile sale, diametral opuse de cele ale lui Emmanuel Macron şi ale Angelei Merkel, sunt în măsură să îngrijoreze, ci semnalele renunţării la acordul de guvernare cu SPÖ, care a durat aproape zece ani.
Se vorbeşte foarte mult despre faptul că Sebestian Kurz nu şi-a încheiat studiile universitare. La vârsta de 24 de ani devenea secretar de stat, din poziţia de lider al JVP – Partidul Tinerilor Populari, al cărui preşedinte era din 2008, după o activitatea politică intensă în slujba idealurilor conservatoriste austriece. Kurz avea să intre în istoria politică a Republicii Austria la 27 de ani, devenind încă de acum câţiva ani cel mai tânăr ministru al Afacerilor Externe.
Kurz e mai mult un exemplu de perseverenţă şi de pragmatism decât de cabotinaj. Discursurile sale au esenţă, logică şi argumente, chiar dacă mesajele sale au fost puternice şi consonante cu aspiraţiile de schimbare ale majorităţii alegătorilor, sătui de dualismul de zece ani.
Intrarea lui Sebestian Kurz în marea familie a tinerilor populari europeni (YEPP) s-a realizat la Bucureşti, pe 19 octombrie 2013. În patru ani a avut o carieră politică fulminantă, fiind considerat ca revelaţia creştin-democraţiei europene, căreia i-au efectuat mulţi deja parastasul, deşi conduce încă Parlamentul European şi o parte a celor mai importante guverne de pe continent.
Poate deveni cel mai tânăr cancelar austriac, el fiind deja cel mai tânăr lider politic al lumii.
Nu are figura de conservă a lui Macron, nici cea de papagal de tip Nicuşor Dan, are alură şi ţinută, discurs limpede şi mesaje consistente.
Bătrânii din ÖVP i-au dat încredere. Nu a schimbat doar culoarea partidului din “negru-fierbinte” în turcoazul aprins, ci şi stilul de a face politică. Noul Partid Popular dă semne că nu mai vrea să continue coabitarea cu socialiştii. Dacă o serie de comentatori europeni îşi exprimă îngrijorarea că prin alianţa cu FPÖ guvernarea va aluneca spre extrema dreaptă, la vest de Tisa se poate institui de-a dreptul groaza faţă de posibila renaştere a Imperiului Austro-ungar.
Bicefalismul a lăsat urme adânci în conştiinţa transilvănenilor.
ÖVP este unul dintre cele mai vechi partide populare din Europa. Fiind membru al Partidului Popular European, acolo unde şi FIDESZ-ul şi-a făcut culcuş, orice acţiune politică viitoare va avea expunere şi relevanţă. Dacă FPÖ va face un joc de tip JOBBIK, care susţine tendinţele autonomiste ale ungurilor din Ardeal, atunci se va institui operaţiunea “şoc şi groază”, atât de mult aşteptată de către fundamentaliştii din România. De abia în acel moment, prezenţa lor publică va speria Occidentul.
Anul viitor vor avea loc alegeri parlamentare în Ungaria. Viktor Orban se pare că va conduce din nou Guvernul. Nu ştim ce sprijin va avea din partea Jobbik, dar intuim rolul acestei formaţiuni umbrelă.
Un lucru este cert, Partidul Libertăţii din Austria e cel mai prorusesc dintre cele de extrema dreaptă din Europa. Legăturile sale cu Kremlinul sunt de notorietate. În Austria a fi prorus e un titlu de laudă. Majoritatea acţiunilor companiilor din domeniul energiei sunt controlate de fondurile de investiţii cu ancoră rusească.
E timpul ca Partidul Naţional Liberal din România să renunţe la păgubosul discurs pe placul străzii şi să facă o adevărată politică naţională. O lege privind mărirea redevenţelor – lucru care ar afecta multe companii austriece – ar fi un prim pas care ar arăta că liderilor liberali le pasă de ţară. În cazul menţinerii agendei luptei cu penalii, dovedită că nu prinde la electorat, bazinul de expansiune al ultranaţionaliştilor va alimenta creierele înfierbântate. Dacă va apărea şi în România o formaţiune extremistă e pentru că PNL nu a ştiut să joace rolul de partid naţional.
Zorii furtunii se întrezăresc la vest de ţara noastră. Numai minţile limpezi pot contracara posibilele tensiuni impuse în Ardeal de laboratoarele străine. Fitilul naţionalist se poate aprinde din nimic. Mai multă vigilenţă nu strică.
[…] în Uniunea Europeană de atunci, în Mitteleuropa, s-a făcut […]