Un raport al Government Accountability Office (GAO), agenţie independentă care lucrează pentru Congresul American, arată că vor exista întârzieri în livrarea unor componente şi capabilităţi pentru amplasarea scutului antirachetă în România şi Polonia.
Government Accountability Office a făcut o evaluare a programului de apărare antirachetă în Europa, apreciind că raportul Departamentului Apărării referitor la acest subiect oferă informaţii insuficiente, iar estimările privind achiziţionarea şi livrarea unor echipamente pentru Abordarea Adaptivă în Etape privind Apărarea Antirachetă din Europa (EPAA) sunt optimiste.
Cu toate acestea, Departamentul Apărării intenţionează să declare faza a doua şi a treia a EPAA „apte din punct de vedere tehnic” în 2015, respectiv 2018, se arată în raportul publicat pe 14 martie.
Pentru faza a doua, la care participă şi România, GAO a menţionat că versiunea 8.2 a soft-ului folosit pentru lansarea unui interceptor va fi disponibil abia din 2017. Totodată, şi alte capabilităţi care erau programate pentru livrare în 2015 ar putea fi amânate pentru 2017.
Întârzieri ar putea apărarea şi în ceea ce priveşte contribuţia radarului la capabilităţile integrate ale scutului din Europa.
Autorii raportului mai precizează că problemele apărute la o componentă cheie a rachetei SM-3 Block IB au fost rezolvate, dar la un test recent au fost observate noi probleme la aceeaşi componentă. Totodată, producţia anuală de rachete SM-3 Block IB trebuie să crească pentru a îndeplini capabilităţile necesare pentru 2015.
La 17 septembrie 2009, preşedintele SUA a anunţat dezvoltarea sistemului american de apărare antirachetă în Europa într-o abordare nouă, adaptivă, în etape (EPAA – Abordarea Adaptivă în Etape privind Apărarea Antirachetă din Europa), care să protejeze mai bine forţele desfăşurate în Europa şi în teatrele de operaţii, atât americane, cât şi ale Aliaţilor, precum şi teritoriul SUA şi al aliaţilor lor.
Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apărării la 1 februarie 2010, erau avute în vedere patru faze de realizare.
Faza I viza protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea unui sistem radar înaintat (destinat detectării rachetelor lansate, încă din faza ascendentă a traiectoriei acestora) şi a unor interceptori SM3-IA amplasaţi pe nave. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei USS Monterey, echipate cu sistemul Aegis, respectiv prin operaţionalizarea unui radar în Turcia, la Kurecik.
Faza a II-a are ca orizont de timp 2015 şi are în vedere extinderea protecţiei aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptori SM3-IB (care să poată fi lansaţi de la sol), amplasaţi la Deveselu, România. Se prevede ca sistemul care va fi amplasat la Deveselu să atingă capacitatea operaţională în trimestrul IV 2015.
Faza a III-a prevede extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin introducerea în exploatare a unei noi versiuni a interceptorului SM3, care urmează a fi amplasat într-o bază terestră, în nordul Europei (Redzikowo, în Polonia).
În martie 2013, SUA a decis să renunţe la Faza a IV-a, care presupunea extinderea protecţiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM3 şi a sistemelor radar, cu amplasarea în Polonia a unei noi clase de interceptori (SM3-IIB), până în 2020.
