Pe la 1976, doi oameni de cultura inimosi, sculptorul Gheorghe Coman si publicistul Corneliu Stefan, dupa prima editie a taberei de la Magura, au avut o initiativa demna de toata lauda: infiintarea unui muzeu in aer liber de sculptura veche. Muzeul, considerat astazi rezervatie de arta, se afla alaturi de soseaua care merge de la Manastirea Ciolanu, trecand prin tabara de la Magura, spre drumul national Buzau-Brasov, in punctul Fantana Rece.
Oameni de pe vremuri
Luand la propriu regula biblica „sa nu-ti faci chip cioplit”, Biserica Ortodoxa nu a agreat sculptura figurativa, cultivand-o doar pe cea „abstracta”, incurajand in schimb pictura. Se pare ca acest canon ne-a fost de folos, o dovada fiind Constantin Brancusi, considerat de specialistii romani si straini ca „parintele sculpturii moderne mondiale”.
Ca urmare a vechii reguli vetero-testamentare, mesterii nostri in piatra si in lemn au cultivat indeosebi arabescurile, lasand ca amintire nenumarate capodopere, in zidurile si stalpii bisericilor, palatelor si conacelor. Daca numele multor zugravi medievali s-au pastrat, pietrarii au ramas in general anonimi.
Fiindca macar stemele de pe cetati trebuiau daltuite in piatra, s-a infiripat si la noi arta basoreliefurilor, ce a vizat imaginile religioase. Cand s-au daltuit statui infatisand divinitati sau oameni, acestea au fost considerate raritati, chiar ciudatenii.
Printre cei mai renumiti pietrari din tara, care lucreaza si astazi, se numara cei din judetul Buzau. Iata de ce Corneliu Stefan si Gheorghe Coman s-au gandit atunci, in 1976, ca locul cel mai nimerit pentru sculptura veche este acolo, unde, alaturi, inflorea si sculptura moderna de la Magura. Era cel mai bun argument pentru o indelungata traditie artistica romaneasca. Pe langa inflorituri si slove chirilice, crucile de la Fantana Rece au si basoreliefuri, cu imagini divine si cu steme, ultimele fiind si romanesti, si bizantine.
A face un muzeu al crucilor in anii comunismului nu era atat de simplu, chiar sub denumirea, oarecum neutra, de „muzeu de sculptura taraneasca”, asa cum se mai numeste rezervatia. Gheorghe Coman si Corneliu Stefan au batut drumurile Buzaului cativa ani, iarna si vara, si au strans peste 170 de cruci vechi de doua secole, si chiar mai vechi, ghizduri de fantana, teici si jghiaburi, uluce si alte obiecte, toate din piatra, aducandu-le cu caruta la Fantana Rece. Astfel a luat fiinta acest muzeu, unic in tara, intr-un peisaj montan fermecator.
Profanatorii de astazi
Dupa 1990, s-a intamplat ceva cu anumiti conationali de-ai nostri. In loc sa fructifice posibilitatile oferite de noile conditii istorice, au neglijat zestrea nationala, ba chiar, mai rau, au distrus-o ori au pangarit-o cu gunoaie, daca nu au vandut din ea si peste hotare.
Pe langa mizeria obisnuita, lasata de „turisti” prin astfel de locuri deosebite, la Fantana Rece s-au facut focuri in ghizduri si in jghiaburi, crucile au fost dislocate sau sparte, astfel incat abia de mai pot fi admirate aproximativ 40 de obiecte intregi, dar si acestea sufocate de vegetatie. Strainii ca strainii, nu sunt legati, in principiu, de patrimoniul local. Dar bastinasii, in loc sa fie mandri de aceasta zestre lasata de strabunii lor si sa o vegheze, au sustras crucile din calcar, intrebuintandu-le la fabricarea varului!
Nu cu prea multa vreme in urma, si Corneliu Stefan si Gheorghe Coman au trecut intr-o lume mai dreapta si mai pura decat cea de pe pamant. Fie-le binecuvantata amintirea, caci de lucrarea lor s-a ales praful! Ce-ar mai fi de spus?
Vorbe si iar vorbe
De cate ori am intrebat autoritatile judetene si functionarii din Ministerul Culturii si Cultelor despre soarta rezervatiei de arta veche am primit promisiuni linistitoare. Dar de cate ori am revenit la Fantana Rece am gasit locul si mai urgisit.
Ultima oara am aflat ca Directia Judeteana Buzau pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a trecut exponatele de piatra in proprietatea Episcopiei Buzaului si Vrancei. Nu se observa insa nici o schimbare in bine si, dupa cum au evoluat lucrurile, pana la iarna muzeul in aer liber va fi distrus in intregime.
