Scriitorul Michel Houellebecq i-a criticat violent pe politicienii francezi, de la preşedintele François Hollande la predecesorul acestuia, Nicolas Sarkozy, acuzându-i în mod public că au creat condiţiile care au condus la comiterea atentatelor de la Paris, informează nouvelobs.com, preluat de mediafax.
Celebrul scriitor francez, autorul controversatului roman "Supunere" ("Soumission"), ce imaginează o islamizare inevitabilă a Franţei, a formulat aceste critici violente într-un editorial publicat în ediţia de joi a cotidianului italian Corriere della sera.
"Guvernele care s-au succedat pe parcursul ultimilor 10 ani (20 sau chiar 30) au eşuat lamentabil, răsunător şi sistematic în misiunea lor fundamentală, aceea de a proteja populaţia franceză", afirmă Michel Houellebecq.
În faţa "discreditării" de care suferă în prezent clasa politică franceză, "unica soluţie care ne rămâne este să ne îndreptăm treptat spre unica formă de democraţie veritabilă, iar prin asta mă refer la democraţia directă", a adăugat cunoscutul romancier şi eseist francez.
Deosebit de sever la adresa preşedintelui Hollande şi a premierului Manuel Valls – pe care, potrivit lexpress.fr, scriitorul îi caracterizează prin sintagme precum "insignifiant oportunist", respectiv "retardat congenital" -, Michel Houellebecq nu îi citează în mod expres pe predecesorii acestora, Nicolas Sarkozy şi François Fillon. Însă scriitorul afirmă că toţi aceşti politicieni şi-au multplicat erorile în ultimii ani.
"Care sunt liderii politici care au angrenat Franţa în operaţiuni «absurde şi costisitoare» al căror rezultat principal a fost aprofundarea haosului, «mai întâi în Irak, apoi în Libia»?", se întreabă Houellebecq. "Şi cine era dispus, până de curând, să facă acelaşi lucru în Siria?", se întreabă din nou scriitorul, denunţând, de asemenea, reducerile bugetare care au afectat Poliţia franceză.
Singurul politician care a scăpat de criticile sale virulente este fostul ministru de Externe Dominique de Villepin, care, potrivit lui Michel Houellebecq, va intra în istorie, deoarece a evitat, "măcar o dată", ca Franţa să se "aventureze într-un război inutil, cel din Irak, în 2003".
În schimb, romancierul consideră că poporul francez nu a eşuat. "Franţa va rezista. Francezii vor şti să reziste, fără însă să fi fost nevoiţi să recurgă la un eroism excepţional sau să aibă nevoie de o tresărire colectivă a orgoliului naţional".
"Vor rezista pentru că nu pot să facă altfel şi pentru că oamenii se obişnuiesc cu orice. Pentru că nicio emoţie umană, nici măcar frica, nu e mai puternică decât obişnuinţa", a adăugat Michel Houellebecq.
Pe 7 ianuarie, în plin turneu de promovare a romanului "Supunere", scriitorul Michel Houellebecq a părăsit Parisul sub escorta poliţiei, în urma atentatelor din redacţia săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Romanul "Supunere" imaginează o Franţă guvernată în 2022 de un partid musulman. Cu toate acestea, scriitorul spune că romanul său nu este islamofob.
O carte care a generat controverse puternice, "Supunere" a apărut în Franţa pe 7 ianuarie, în aceeaşi zi cu tragicul eveniment petrecut în redacţia revistei Charlie Hebdo. Publicat într-un prim tiraj de 150.000 de exemplare, romanul a fost epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. Ediţia în limba germană, publicată la numai câteva zile distanţă de lansarea ediţiei franceze a atins primul loc în topurile de vânzări, cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.
Înainte de apariţia pe piaţă, romanul "Supunere" ("Soumission") a fost piratat şi citit de mii de internauţi. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul a devenit simultan bestseller în Franţa, Germania şi Italia. "Supunere" este cel de-al şaselea roman al scriitorului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi contemporani.
Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), "Supunere" "a zguduit" deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin "Particulele elementare", Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul în mână, punându-i în faţă mizeria morală şi deruta politică. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu acelaşi entuziasm pe internet meniuri de catering şi servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Şi de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizaţia modernă bazată pe dezideratul "căutării fericirii"? Provocator cu program, scriitorul şochează de fiecare dată prin tuşele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.
Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi, a primit, în 2010, prestigiosul premiu Goncourt, pentru romanul "Harta şi teritoriul". Supranumit "copilul teribil al literaturii franceze", romancierul a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu "Particulele elementare", şi şapte ani mai târziu, cu "Posibilitatea unei insule".
Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, şi în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul "Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte". Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, "Pe urmele fericirii", distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, "Sensul luptei", a obţinut Prix de Flore în 1996.
Monstru rece şi provocator pentru unii, geniu absolut pentru alţii, acesta a publicat în 1998 volumul "Particulele elementare/ Les Particules élémentaires", care a fost tradus în 25 de limbi şi recompensat cu Prix Novembre. În 2000, i-au apărut un disc, "Prezenţa umană", cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, şi "Lanzarote", un volum între reportaj şi ficţiune, cu fotografii.
Un exponent al antieroului şi al disperării, el a publicat în 2001 cel de-al treilea roman, "Platforma/ Plateforme", consacrat turismului sexual. În anul 2002, a devenit primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. Urmează "Posibilitatea unei insule/ La Possibilité d'une île", în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.
La editura Polirom au fost publicate romanele sale "Platforma" (2003), "Extinderea domeniului luptei" (2005), "Particulele elementare" (ediţia a doua revăzută, 2006), "Posibilitatea unei insule" (2006), "Inamici publici" (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy, "Harta şi teritoriul" (2011). Romanul "Supunere", de Michel Houellebecq, a fost bestseller al editurii Humanitas Fiction la Bookfest 2015.
