Scriitorul Michel Houellebecq a denunțat, luni, o anchetă a ziarului Le Monde, ale cărui articole au complicat activitatea poliţiştilor care îl păzesc, informează Mediafax.
„Publicarea obişnuinţelor din viaţa mea zilnică nu a facilitat munca poliţiştilor însărcinaţi cu protecţia mea”, a spus romancierul francez. Jurnaliştii care realizează acest tip de investigaţie „pot deveni periculoşi”, a adăugat Michel Houellebecq, într-o declaraţie pentru AFP.
Cotidianul Le Monde a publicat săptămâna trecută o serie de şase articole consacrată autorului romanului „Supunere” („Soumission” în limba franceză, n.r.). Ariane Chemin, jurnalista care a coordonat această anchetă jurnalistică pentru Le Monde, l-a descris pe Michel Houellebecq ca un personaj contradictoriu, interesant, romanesc, dar şi tiranic.
Publicarea acelei serii de articole a început cu o polemică. Contactat de Le Monde, scriitorul Michel Houellebecq a refuzat să răspundă solicitării cotidianului şi a cerut în mod public tuturor persoanelor care îl cunosc „să adopte aceeaşi atitudine” şi de a nu ezita „să depună plângere” în justiţie, a anunţat cunoscutul ziar francez, într-un articol care a însoţit primul articol din această anchetă jurnalistică.
„O mică punere la punct: nu am refuzat niciodată să vorbesc cu Le Monde, pentru că, de exemplu, am păstrat o amintire bună despre Marion van Renterghem şi despre alţi jurnalişti de la acest cotidian. Am refuzat pur şi simplu să stau de vorbă cu Ariane Chemin”, a precizat, luni, celebrul scriitor francez.
„M-am documentat, am citit mai multe articole şi cărţi ale ei şi mi s-au părut de un nivel calitativ foarte scăzut: niciun fapt important, multe insinuări şi «se spune că», totul fiind redactat în grabă, debordând de clişee de ambianţă, pe un ton de josnicie răuvoitoare, aceasta fiind de altfel marca ei de fabrică”, a spus Michel Houellebecq.
Contactată de AFP, jurnalista de la Le Monde a contestat acuzaţiile scriitorului. „Nu am spus nimic nou, ci doar lucruri care erau deja cunoscute în mod public”, a spus Ariane Chemin.
„Nu am precizat numărul blocului său”, a adăugat jurnalista, reamintind cu această ocazie că scriitorul a precizat el însuşi numele străzii pe care locuieşte, în romanul „Supunere”, şi că Michel Houellebecq a făcut o emisiune de radio chiar în supermarketul din cartierul său.
Pe 7 ianuarie, în plin turneu de promovare a romanului „Supunere”, scriitorul Michel Houellebecq a părăsit Parisul sub escorta poliţiei, în urma atentatelor din redacţia săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Romanul „Supunere” imaginează o Franţă guvernată în 2022 de un partid musulman. Cu toate acestea, scriitorul spune că romanul său nu este islamofob.
În acest moment, el se află sub protecţia autorităţilor franceze după publicarea celui mai recent roman al său, „Supunere”.
Cartea a apărut în Franţa pe 7 ianuarie, în aceeaşi zi cu tragicul eveniment petrecut în redacţia revistei Charlie Hebdo. Publicat într-un prim tiraj de 150.000 de exemplare, romanul a fost epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. Ediţia în limba germană, publicată la numai câteva zile distanţă de lansarea ediţiei franceze a atins primul loc în topurile de vânzări, cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.
Înainte de apariţia pe piaţă, romanul „Supunere” („Soumission”) a fost piratat şi citit de mii de internauţi. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul a devenit simultan bestseller în Franţa, Germania şi Italia. „Supunere” este cel de-al şaselea roman al scriitorului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi contemporani.
Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), „Supunere” „a zguduit” deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin „Particule elementare”, Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul în mână, punându-i în faţă mizeria morală şi deruta politică. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu acelaşi entuziasm pe internet meniuri de catering şi servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Şi de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizaţia modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii”? Provocator cu program, scriitorul şochează de fiecare dată prin tuşele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.
Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi, a primit, în 2010, prestigiosul premiu Goncourt, pentru romanul „Harta şi teritoriul”. Supranumit „copilul teribil al literaturii franceze”, romancierul a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Particule elementare”, şi şapte ani mai târziu, cu „Posibilitatea unei insule”.
Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, şi în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul „Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, „Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, „Sensul luptei”, a obţinut Prix de Flore în 1996.
Monstru rece şi provocator pentru unii, geniu absolut pentru alţii, acesta a publicat în 1998 volumul „Particuleelementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus în 25 de limbi şi recompensat cu Prix Novembre. În 2000, i-au apărut un disc, „Prezenţa umană”, cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, şi „Lanzarote”, un volum între reportaj şi ficţiune, cu fotografii.
Un exponent al antieroului şi al disperării, el publică în 2001 cel de-al treilea roman, „Platforma/ Plateforme”, consacrat turismului sexual. În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. Urmează „Posibilitatea unei insule/ La Possibilité d’une île”, în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.
La editura Polirom au fost publicate romanele sale „Platforma” (2003), „Extinderea domeniului luptei” (2005), „Particule elementare” (ediţia a doua revăzută, 2006), „Posibilitatea unei insule” (2006), „Inamici publici” (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy, „Harta şi teritoriul” (2011). Romanul „Supunere”, de Michel Houellebecq, a fost bestseller al editurii Humanitas Fiction la Bookfest 2015.
