Cincizeci si noua de prichindei, gatiti cu treningurile alea bune, de sarbatoare, se adunasera ieri, pe la sapte jumate dimineata, in fata scolii din Ursaita. Sau, cum i se mai zice, satul Valea 2, ce tine de comuna Bolbos, din judetul Gorj. Locul de bastina al Rodicai Stanoiu, fostul ministru al Justitiei. De fapt, e vorba de aceeasi baraca, botezata „scoala”, in care invata copiii rudarilor din Ursaita de peste doispe ani. O cosmelie de noua pe cinci metri, ce tine loc si de scoala primara, si de gradinita. Proaspat renovata pe ultima suta. Cu ceva bani de la Consiliul Judetean si din sponsorizari. Vreo suta de milioane de lei.
Opt de-a-ntaia, trei de-a doua, zece intr-a treia si sapte de clasa a patra. Plus doua invatatoare si treizeci si unu de prescolari cu educatoarea lor. In total 62 de suflete se-nghesuie de doisprezece ani in cei patruzeci si cinci de metri patrati cat ocupa cele doua camere ale cascarabetei proaspat vopsite de-i zice „scoala de la Ursaita”. Ieri dimineata, tancii, ordonati frumos, pe caprarii, in curte, se zgribuleau unu-ntr-altu', stalcind in maini buchetelele de flori pregatite de parinti pentru invatatoare. Mai de-o parte se tineau pe langa garduri cateva mamici si bunicute. Nici unul nu indraznise sa intre in baraca ce mirosea a vopsea proaspata si lemn de brad recent fasonat. Asteptau oaspeti de seama de la Inspectoratul Scolar si Consiliul Judetean Gorj. Alaturi, pe ceea ce a ramas neinundat din terenul de sport, doua perechi de gaste faceau natatie intr-o baltoaca.
Din scoala noua se facura niste santuri
Musafirii au sosit cu intarziere de o ora si jumatate. Pe la noua. Pana atunci doamna Marcela, invatatoarea celor de-a intaia si-a treia, le-a motivat tonusul cu un „Desteapta-te, romane”, fredonat in surdina. De-o parte, cu mainile in buzunare, vesta neagra si cravata cea buna la gat, ii privea cu admiratie pe ciutani nea Ilie Ciuculescu, consilierul comunal ce raspunde de catunul Ursaita. Fost strungar si mai apoi comerciant, nea Ilie este om cu carte. Stie multe. „Doua miliarde jumate au dat aia de la Banca Mondiala pentru o scoala noua. In martie-aprilie MEC-ul (n.r. – Ministerul Educatiei si Cercetarii) a facut licitatie si a dat lucrarea unuia din Slatina. Ii zice Florescu. Nu facura decat niste santuri la care ajutara si niste oameni de-ai mei. Pe-o bere si-o tigara. Aveau termen pan' la toamna. Acu' banii or sa se piarda”, se jeluieste Ilie Ciuculescu.
In asteptarea stapanirii
Baraca, e de parere toata adunarea prezenta la momentul festiv, arata mai bine ca anul trecut. „Noroc cu televiziunile”, se stropseste Camelia Fetanu, „doamna” celor de-a doua si de-a patra. Si ea e gatita de sarbatoare. Cocheta, si-a pus sandale cu toc subtire si ciorapi de nailon. Nu prea e confortabil prin macadamul din curticica baracii, dar momentul trebuie marcat cum se cuvine. Mai rezervata e educatoarea. Are experienta de la grupa mare. De doisprezece ani se chinuie in baraca aia. Inainte, si scoala, si gradinita se tineau intr-o casa particulara. Platea primaria chiria. Dar mosul care o inchiria a murit si mostenitoru' n-a mai dat-o. La un moment dat toate gaturile s-au sucit la dreapta. Pe drumul desfundat se apropia un nor de praf. Venea in tromba o Leganza cu musafirii de la Consiliul Judetean. Inca o scoala de bifat.
Inaugurare de baraca
La noua fara cinci au descins la baraca-scoala din Ursaita primarul de Bolbos, Viorel Croitoru, si Cornel Popescu, „vicele” de la CJ Gorj. Profesor de chimie la baza, dom' Popescu se lauda ca a fost inspector scolar vreo zece ani. Habar n-are care-i firma care trebuia sa faca scoala. La fel si primarul.
Intr-un final, edilul de Bolbos ia cuvantul in fata picilor si-l lauda pe domnu' vice. Cum ca fara el n-ar fi fost nici baraca. Se pune bine cu judetul. Deodata nu se mai aude. Vocea ii e acoperita de patru maidanezi care il latra de mama focului pe un al cincilea, mai mic si schiop. Pustanii se hlizesc pe fata. Primarul, mai brunet din nascare, se innegreste de tot. O baba ia o lopata si incearca sa arbitreze disputa inegala. Cat p-aci sa iasa compostata de haita care-si schimbase brusc obiectivul. Cu doua pietre bine tintite, discursul e reluat. La sfarsit, toata ciutanimea, inghiontita de invatatoare, aplauda anemic.
„Spatiul frematator al unei scoli moderne si performante”
Incolonati doi cate doi copiii intra intr-un sfarsit in baraca. Mai intai cei mici, apoi seniorii dintr-a patra. De pe o costisa alearga si cativa puradei intarziati. Scapa neurecheati, pentru ca in acelasi timp isi face aparitia, transpirat, un inspector scolar. Poarta cu el doua mesaje de la stapanire. Unul de la seful sau de la Inspectoratul Scolar General Gorj si al doilea de la insusi ministrul Educatiei si Cercetarii. Se pupa cu vicele si cu primarul, da cu saru' mana invatatoarelor, isi drege vocea si purcede la citit.
Asezati cuminti in banci, copiii il urmaresc cu gura cascata. Li se vorbeste despre „exigentele unei noi calitati”, de „spatiul frematator al unei scoli moderne si performante”, precum si de faptul ca „in judetul Gorj spatiul scolar s-a innobilat cu 69 de retele de calculatoare”. La sfarsit, cinic, functionarul de la inspectorat le doreste picilor: „multa sanatate si impliniri”. In banca-ntai, pe randul din stanga, Alexandru, patruns de mesaj, se scobeste constiincios in nas.
Foto: Marian Vilau
