Dupa nivelul-record de 929 miliarde dolari inregistrat in 2007, fluxurile de capital privat catre tarile emergente au scazut la 466 miliarde dolari in 2008 si se asteapta sa se reduca in continuare pana la 165 miliarde in 2009. Aceasta scadere severa este rezultatul incetinirii cresterii economice la nivel mondial, pentru 2009 fiind chiar anticipata o crestere negativa, indusa indeosebi de recesiunea din tarile dezvoltate. Acestea sunt previziunile publicate cu cateva zile in urma de catre IIF (Institute of International Finance – Institutul de Finante Internationale), principala asociatie internationala a institutiilor financiare, avand peste 380 de membri – banci si alte organisme financiare.
Desi toate componentele fluxurilor de capital sunt in scadere, schimbarile cele mai dramatice se inregistreaza la nivelul imprumuturilor bancare. Daca in 2007 bancile transferau catre tarile emergente 410 miliarde dolari, in 2008 fluxurile s-au redus la 167 miliarde, iar in 2009 se asteapta o inversare a tendintei, respectiv iesiri/repatrieri de capital din tarile emergente de 61 miliarde dolari.
Pe regiuni, cele mai mari scaderi ale fluxurilor de capital vor fi inregistrate de economiile emergente din Europa (incluzand Rusia, Turcia si Ucraina). Volumul previzionat al intrarilor de capital privat in 2009 pentru aceasta regiune este de 30 miliarde dolari, fata de 254 miliarde in 2008 si 393 miliarde in 2007 – cu alte cuvinte, o prabusire a finantarilor de la un nivel de 13% din GDP la numai 1%! si pentru tarile emergente europene scaderile cele mai serioase vor fi in volumul imprumuturilor bancare.
Excluzand Rusia, care va inregistra plati mai mari decat incasarile, fluxurile de imprumuturi catre tarile emergente europene se mentin totusi pozitive: 22 miliarde dolari in 2009, fata de 95 miliarde in 2008 si 110 miliarde in 2007. Finantarile din partea institutiilor financiare internationale precum FMI sau Banca Mondiala sunt estimate in 2009 la 22 miliarde dolari – in crestere cu 5,5 miliarde fata de 2008.
Tarile emergente sunt victime colaterale nu doar ale recesiunii din tarile dezvoltate, ci si, in mod paradoxal, ale programelor anticriza ale acestora. Toate aceste programe se bazeaza pe politici expansioniste, de stimulare a consumului, cresterea investitiilor publice si subventionarea sub o forma sau alta a unor activitati sau sectoare. In final, aceste masuri determina o crestere a deficitelor sectorului public: spre exemplu, numai nevoile de imprumut ale guvernului federal american pentru 2009 sunt estimate la 1,75 trilioane dolari.
Pentru a obtine fondurile necesare, guvernele se adreseaza pietelor de capital unde intra in concurenta cu sectorul privat, pe de o parte, si cu tarile emergente, pe de alta parte. Pe fondul unei crescute aversiuni fata de risc a investitorilor/furnizorilor de fonduri, se produce un fenomen de "evictiune", de deturnare a capitalului dinspre economiile emergente catre economiile dezvoltate si dinspre sectorul privat catre cel public. Se insista mult in ultima vreme pe cresterea rolului institutiilor internationale precum FMI, care ar trebui sa compenseze lipsa de finantare privata cu care se confrunta multe tari emergente. Dar fondurile de care dispune FMI in momentul de fata sunt insuficiente, iar cresterea acestor fonduri nu s-ar putea face decat cu contributia tarilor dezvoltate, care au mai degraba prioritati legate de propriile programe anticriza…
In aceste zile in care se definitiveaza bugetul public al Romaniei pentru 2009, este bine sa fim constienti de dificultatile de finantare externa cu care ne putem confrunta in cazul in care deficitul bugetar este mare. Principalele noastre resurse pe care trebuie sa le folosim la maximum sunt prudenta in gestionarea fondurilor si eficienta in cheltuirea acestora. Putem sa luam masuri in acest sens din proprie initiativa sau ca urmare a unor conditionalitati venite din partea Uniunii Europene sau a FMI.
