Periodic, de mai bine de doua secole, se anunta, comenteaza si deplange criza Teatrului. Nu negam ca au fost crize reale la aparitia inventiunilor tehnice, care faceau concurenta teatrului. Dar creatorii, oameni ai timpului lor, fie le-au inglobat in opera lor teatrala, fie le-au ignorat cu semetie si arta cea mai efemera a mers mai departe, si-a adresat cuvantul altor si altor generatii, s-a infratit cu filmul, televiziunea, dansul, strada, folclorul, ruinele, catedralele s.a.m.d. si pentru fiecare forma si formula exista spectatori, adica oameni dornici de contactul direct cu opera de arta. Incet, incet valorile isi fac loc in frunte si ele, doar valorile duc Teatrul mai departe. Cand, recent, la Torino, dupa Olimpiada de iarna, se reunira in concursuri separate, dar si la aceleasi spectacole sau premieri trei organisme ale lumii teatrale (Uniunea Teatrelor Europene, Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru si Conventia Teatrala Europeana), arta scenica si-a vadit, din nou, forta. Criticii, meditativi, s-au intrebat asupra rostului lor, dar aceasta nu i-a impiedicat sa si-l afirme si au decis chiar ca, din acest an, unuia dintre cei care au contribuit la evolutia miscarii teatrale sa-i fie decernat un premiu. Cine va fi premiat la festivalul din toamna, de la Seul, nu s-a decis, in schimb s-a ales forma "Oscarului” criticilor din propunerile facute de catre delegatia romana. Respectivul obiect il va face scenograful nostru de supertalent, Dragos Buhagiar, si-l va finanta, timp de zece ani, Festivalul "Shakespeare” de la Craiova (director Emil Boroghina).
Miezul sau pretextul reuniunii torineze a fost insa decernarea Premiului Europa pentru teatru recentului laureat cu Nobelul, scriitorul Harold Pinter, al zecelea castigator, dupa Peter Brook, Pina Bausch, Lev Dodin s.a. In plan secund, lui Oskaras Korsunovas si Josef Najd li s-au decernat "Premiul Europa al noii realitati teatrale”. Festivitatea (ce a avut loc in superba sala a Teatrului Carignano), prea imbelsugata de discursuri, mai reduse cu umor de compatriotul nostru George Banu, ce a condus o parte din desfasurarea ei. Harold Pinter, evident marcat de boala, a tinut, pe scurt, obisnuitul sau discurs antiamerican ("Sa aparam Europa!”), asa cum Luca Ronconi si-a transcris in shakespearianul "Troilus si Cressida” protestul antirazboinic, care razbate si din montarea cu textul lui Edward Bond, "Piese de razboi: o trilogie”. Pentru Olimpiada Culturala, paralela cu cea sportiva, Luca Ronconi a montat cinci spectacole sub titlul generic "Maine”, de valori sensibil deosebite. In marginea conclavului, au mai fost oferite si alte spectacole, doua chiar ale premiantului Korsunovas, mai apropiate de aria mea personala de interes, ca mai tot ce dau dramaturgii si regizorii din tarile ce-au cunoscut dictaturi. Caci un frison te incearca atunci cand efluvii de discurs comunist te ataca in discutii sau spectacole. Nu le poti ura sustinatorilor decat "sa fie la ei!”. Cadoul final al triplei intalniri l-a constituit lectura unor texte de Pinter, reunite sub titlul "Pasiune, Poezie si Politica”, facuta de actori de la Gate Theatre din Dublin, printre ei numarandu-se Jeremy Irons.
