După falimentul Lehman Brothers şi prăbuşirea pieţelor financiare în 2008, Ungaria a fost prima ţară europeană care a trebuit salvată de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Politica bugetară strânsă şi măsurile de austeritate au aşezat Ungaria pe calea către o redresare solidă. Asta până la victoria zdrobitoare a FIDESZ în alegerile din 2010 şi instalarea guvernului Viktor Orban.
Orban nu s-a mulţumit să limiteze libertatea de expresie şi să modifice Constituţia într-o manieră care ridică serioase dubii asupra caracterului democratic al Ungariei, inclusive prin limitarea independenţei Justiţiei, dar s-a amestecat şi în economie luând măsuri controversate care au nemulţumit pieţele.
Adversar al capitalismului, Orban a naţionalizat fondul de pensii şi a impus o taxă „de criză” asupra băncilor, care nu ajută cu nimic piaţa financiară a Ungariei dar îi face supără pe investitori.
Cea mai gravă lovitură dată de Viktor Orban economiei ungare s-a produs însă la 1 ianuarie, când a intrat în vigoare o lege care îi permite guvernului să modifice dimensiunea şi componenţa Comitetului de Politică Monetară, care printre altele, are în sarcină stabilirea ratei dobânzii, şi permitea fuziunea băncii cu o agenţie de reglementare, ceea ce ar reduce de facto puterea guvernatorului băncii centrale.
Cu o astfel de lege care permite Executivului să se amestece în politica monetară şi reduce vocea guvernatorului la una oarecare în Consiliul de Administraţie, independenţa Băncii Naţionale a Ungariei a fost anulată.
În acest punct a intervenit Comisia Europeană care a cerut Budapestei să modifice legea dacă doreşte să mai primească vreun ban de la UE şi FMI.
Datoria Ungariei se ridică la 80% din PIB şi numai anul acesta trebuie să achite sau să rostogolească peste patru miliarde de euro din datoriile precedente.
Cum ratingul Ungariei este „junk” şi dobânzile sunt prohibitive, în luna noiembrie, guvernul Orban a decis să recurgă la sprijinul financiar al UE şi FMI. În prezent însă, negocierile sunt blocate, Comisia semnalând clar că până când Budapesta nu schimbă legea, nu va vedea niciun ban. De aici, nervozitatea pieţelor.
În această confruntare, Viktor Orban a decis să adopte o poziţie riscantă, vecină cu şantajul.
Orban ştie că dacă Ungaria dă faliment, unda de şoc va zdruncina întreaga Europă cu posibile consecinţe fatale pentru o zonă euro serios afectată de criza greacă şi mizează pe faptul că în cele din urmă, Europa va ceda şi va salva Ungaria aşa cum a salvat Grecia.
Orban pare întărit în acest joc de-a şoarecele şi pisica cu Bruxelles-ul de faptul că Ungaria nu este în pericol de faliment pe termen scurt şi că are în acest moment bani să achite prima tranşă a împrumutului din 2008.
Din acest punct de vedere, Orban pare să creadă că are suficient timp pentru a forţa mâna Europei să cedeze.
Problema este că jocul iresponsabil al lui Viktor Orban are efecte în întreaga Europă Centrală şi de Est.
Miercuri, atât coroana cehă cât şi zlotul polonez au avut de suferit alături de forint iar dobânda la titlurile de stat poloneze – ţară care nici măcar nu a trecut prin recesiune – a crescut şi ea.
Nu este aşdar decât o problem de timp până când şantajul lui Orban de la Bruxelles va produce efecte serioase la Bucureşti.
