Cercetătorii care vor să protejeze de drujbe Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, atacați sălbatic de boșii Romsilva. După ce a scăldat-o, Ministerul Mediului e pus în fața unei decizii strategice
România Curată a intrat în posesia unor dovezi care arată cum din birourile Romsilva și ale Ministerului Mediului se trasează prin tactici scandaloase destinul arborilor din ariile protejate. În această primă investigație de presă, prezentăm cazul cunoscutului Parc Național Cheile Nerei-Beușnița, al cărui destin e decis în această perioadă, printr-o încercare de aprobare a unui Plan de Management al Parcului care servește ”intereselor forestiere” ale Romsilva. Asta după ce anterior Romsilva a respins, invocând pretexte puerile, un Plan de Management elaborat de o echipă de cercetători care viza diminuarea ”tăierilor de copaci” din Parcul Național. Cercetătorii USAMVB Timișoara care au îndrăznit să apere pădurea au fost denigrați și s-au exercitat asupra lor presiuni ca să accepte ca munca să le fie călcată în picioare. Neacceptând șantajul conducerii Romsilva, echipa de cercetători și-a riscat reputația și s-a expus inclusiv riscului de a i se imputa peste 600.000 euro din fonduri UE, dacă Planul de Management nu este aprobat.
Guvernul României cheltuie ”doar firimituri” cu Parcurile Naționale și Naturale
Modul în care statul român are grijă de Parcurile Naționale e unul lipsit de viziune și angajare, care pe termen lung va duce la deteriorarea lor. Cvasimajoritatea Parcurilor Naționale, 12 din 13 au fost date spre administrare către RNP Romsilva. O decizie strategică a Guvernului Năstase, la începutul anilor 2000 silvicii fiind singurii deținători ai unei armate de oameni capabili să gestioneze ”peste noapte” fără să scape hățurile din mână, suprafețe forestiere vaste, de peste jumătate de milion de hectare. Aceștia au fost zorii ”administrării Parcurilor Naționale”. Au trecut 13 ani de atunci, perioadă în care statul român practic n-a făcut decât prea puțin pentru parcuri, lăsându-le pradă drujbelor ”controlate de Romsilva” și microhidrocentralelor.
Pentru publicul neavizat, preluarea Parcurilor Naționale ”în îngrijire” pe banii ei de către Romsilva, pare un gest de ”social responsability” din partea Regiei Pădurilor. Un fel de ”spălare de păcate” pentru colosul de stat prin mâinile căreia trece toată masa lemnoasă tăiată din pădurile statului român, lemn de pe urma căruia a făcut anul trecut o cifră de afaceri de 1,588 miliarde lei. În realitate nu e nicidecum așa. Fostul director general al Romsilva, Adam Crăciunescu, a recunoscut într-un dialog cu România Curată care e de fapt cheltuiala reală a statului român cu toate Parcurile Naționale și Naturale luate la un loc: ”cheltuim vreo 18 milioane lei pe an pe ariile protejate. Adică în jur de 4 milioane de euro/an. Romsilva din valorificarea lemnului din Parcurile Naționale nu câștigă”. Cu alte cuvinte întreținerea anuală a tuturor Parcurilor Naționale și Naturale (exceptând Ceahlăul) ale țării, costă statul român doar 1-1,5 milioane euro/an.
Ca să înțelegem cât de absurd de minuscul e acest ”angajament strategic” al Guvernului, putem compara cheltuiala de 1-1,5 milioane euro/an cu alte sume celebre vehiculate în spațiul public. De pildă avocata angajată de CNADNR să întocmească contractul dezastruos cu Bechtel a fost plătită cu 5 milioane de euro pentru ”zeci de ore de muncă”. Avocatului tocmit de Academia Română să o asiste la retrocedarea unor păduri în județul Buzău, i s-a oferit o sumă (procentuală) estimată la 7-9 milioane de euro. Într-o singură seară de muncă în biroul său, softistul amator Dorin Cocoș a încasat 8 milioane de euro. Viorel Hrebenciuc urma să încaseze din activități de ”lobby forestier” o șpagă de aproximativ 30 milioane euro. Marian Vanghelie e acuzat că a luat șpăgi de 90 milioane de euro. Premierul Ponta a șters din pix datorii de sute de milioane de dolari ale Rompetrolului. La o primă privire ANRP a fost hăcuită sub patronaj politic de 700 milioane euro (suma fiind, se pare, mult mai mare în realitate). Din contractele băieților deștepți cu Hidroelectrica, statul a pierdut 1,2-1,3 miliarde de euro.
Asta înseamnă practic că banii pierduți de stat prin căpușarea Hidroelectrica, ar fi fost suficienți pentru 400 de ani de administrare a Parcurilor Naționale și Naturale fără ca din ele să trebuiască să se taie un singur buștean. Marian Vanghelie dacă și-ar dona averea de primar către ”cauza codrilor”, banii le-ar acoperi toate cheltuielile din 2016 până în 2036. Dorin Cocoș, din munca de o seară, ar fi putut întreține toate Parcurile Naționale și Naturale timp de 2 ani (dar n-a muncit doar o seară). Acest ”joc absurd” al cifrelor într-o țară guvernată pe dos ar putea continua și cu alte exemple hazlii care ascund de fapt o tragedie a lipsei de angajare a guvernanților și legiuitorilor pentru cauza ariilor protejate.
De ce statul român nu e capabil să se scotocească prin buzunare pentru o sumă atât de mică ”4 milioane de euro pe an” e un mister. Cert e că dacă s-ar găsi această sumă, tăierile de arbori ”motivate economic” din Parcurile Naționale și Naturale ar putea înceta. Orice bănuț în plus alocat de Guvernul României peste această sumă, ar reprezenta practic o investiție într-un upgrade al calității administrării acestor parcuri și în direcționarea dezvoltării comunităților adiacente acestor parcuri înspre turism și dezvoltarea unei agriculturi și activități silvice și manufacturiere în armonie cu scopurile de mediu.
Cheile Nerei, caz școală despre cum Romsilva face legea în Parcurile Naționale
În 1943 Academia Română constituie Rezervaţia Naturală Cheile Nerei. În 1990 zona e declarată ”Parcul Național Cheile Nerei Beuşniţa”. În 2004, Guvernul Adrian Năstase dă Cheile Nerei în administrarea Romsilva. Deși Romsilva gestionează de 12 ani Parcul Național Cheile Nerei, nu a fost în stare să elaboreze un Plan de Management al Parcului până în 2012, când o echipă de cercetători, în cadrul unui proiect cu finanțare UE, s-au oferit să facă planul pentru RNP.
Acest Plan de Management este un fel ”lege a ariei protejate”, reînnoibilă la fiecare 5 ani, căreia trebuie să i se supună administratorul parcului, dar și turiștii, localnicii și exploatatorii de masă lemnoasă. Planul are la bază un studiu științific în care cercetători cu diverse specializări fac observații în teren pentru a descrie atât speciile floristice și faunistice, formațiuni geologice, etc. însă cel mai important, planul definește care sunt zonele de protecție, unde drujbele au interdicție la tăiere.
Romsilva a încercat discreditarea echipei de cercetători
Deși parteneră cu echipa de proiect, Romsilva a respins însă acest plan, invocând o mulțime de nereguli în elaborarea și în procedurile de avizare a documentului. Mai mult, Ciprian Dragoș Pahonțu, directorul general al Romsilva, a emis încă din prima zi a înscăunării sale, un document oficial înmânat și conducerii Ministerului Mediului, în care acuza echipa de cercetare de incompetență. Îl cităm pe directorul general al RNP: ”Autorii PM nu cunosc obiectivele de conservare pentru care au fost desemnate categoriile de arii naturale”, dar și o serie de alte comentarii denigratoare.
Acuza face parte dintr-o listă neagră de 61 de ”greșeli ale cercetătorilor” identificate de Romsilva și invocate pentru respingerea Planului de Management. România Curată a fost prezentă în cadrul unui demers incognito la întâlnirea finală dintre Romsilva și echipa de proiect și a fost martoră la demontarea ”păcatelor” de care era acuzată de Romsilva. Pe românește era o listă cu 61 de pretexte artificiale prin care să se frâneze aprobarea Planului de Management.
Atacul șefului Romsilva la adresa profesionalismului echipei de proiect a fost ulterior recunoscut ca o greșeală, Dragoș Mihai, Șeful Serviciului Arii Protejate din Romsilva cerându-și public scuze pentru afirmațiile acuzatoare ale superiorului său, Dragoș Pahonțu.
Romsilva a contestat votul, când a văzut câți bușteni pierde
Miza ”de facto” a Romsilvei a fost strecurarea în lista de ”61 de greșeli minore și pretexte artificiale” ale cercetătorilor, a adevăratului motiv pentru care de fapt RNP se opune cu vehemență adoptării Planului de Management. E vorba de problema zonării.
Mai exact, până în prezent Romsilvei i-a convenit ”status-quo-ul” de la nivelul Parcului Național Cheile Nerei, în care doar 22% din suprafața parcului era efectiv protejată de drujbe. Cercetătorii, pe baza studiului științific și ținând cont și de recomandările internaționale ale Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca ”cel puțin” 75% din suprafața Parcurilor Naționale să fie protejată de ”intervenția omului”, au recomandat extinderea zonelor de protecție la 70%.
În acel moment Romsilva a luat foc, recomandarea cercetătorilor fiind considerată de-a dreptul scandaloasă. Deși îndrăznețul Plan de Management a trecut de votul ”Consiliului Științific” (întrunire a unui corp de experți) al Parcului Național Cheile Nerei, Romsilva a făcut tot ce i-a stat în putință ca să anuleze acel vot de ”avizare științifică”, indispensabil pentru aprobarea sa ulterioară.
A intervenit șeful Serviciului Ariilor Protejate din Romsilva, care a declarat votul ”nul”, invocând un ordin de ministru proaspăt, prin care se modifica în mod ”strategic” regulamentul de organizare și funcționare al Consiliilor Științifice.
Însă Ordinul de Ministru respectiv, fiind un document nepublicat în Monitorul Oficial, urma ca procedural să fie comunicat oficial către Consiliile Științifice prin grija Direcției de Biodiversitate din Ministerul Mediului. Membrii Consiliului Științific nu au fost notificați niciodată (oficial sau neoficial) de Direcția de Biodiversitate despre emiterea respectivului Ordin de Ministru. Mai mult, directorii de Parcuri Naționale au fost notificați oficial de-abia în 29 septembrie, deci la două săptămâni după votul din 14 septembrie.
Deficiența de comunicare dinspre Ministerul Mediului către Consiliul Științific al Parcului Nera a fost admisă chiar de Dragoș Mihai, șeful Ariilor Protejate din Romsilva, cel care a lansat ”zvonul” că există un nou ”ordin de ministru”, dar pe care el nu avea în atribuție să-l trimită către Consiliile Științifice, după cum chiar el a recunoscut într-o declarație pentru România Curată.
La momentul votului nimeni nu a fost informat de autorități despre conținutul acelui act normativ. Secretarul de ședință de la acel moment al Consiliului Științific, care este angajat al Romsilva, a și admis într-un dialog incognito cu România Curată, că respectiva ședință s-a făcut legal.
De altfel cei doi reprezentanți ai Romsilva (directorul și biologul parcului) au votat amândoi în cadrul ședinței consiliului științific, ei întârind prin participarea lor la vot faptul că ședința s-a ținut conform prevederilor legale din acel moment. Mai mult, secretarul consiliului științific din cadrul respectivei ședințe, chiar a aplicat ștampila ovală pe hotărârea de validare a votului.
Nici unul dintre cei doi, nici măcar Directorul Parcului Național (angajat al Romsilva și subaltern al șefului Ariilor Protejate), cel care ar trebui să știe cel mai bine regulamentul de organizare și funcționare a Consiliilor Științifice (el fiind cel care convoacă în mod uzual întrunirea consiliilor), nu a pomenit nimic în observațiile sale referitoare la ședință despre ”ordinul de ministru” scos din joben de șeful Ariilor Protejate din Romsilva. Șeful parcului nu a pomenit nici despre vreo ”regulă nouă” după care ar fi trebuit să se desfășoare ”votul”.
Avocații consultați în această speță spun că Ministerul Mediului nu poate contesta ședința Consiliul Științific în care s-a votat Planul de Management respectiv, atâta timp cât chiar Directia de Biodiversitate din Ministerul Mediului nu a trimis noul ordin de ministru către conducerea Consiliului Științific al Parcului Național Cheile Nerei.
Virulența cu care Romsilva a atacat ”votul” din Consiliul Științific a fost un instrument de presiune la adresa echipei de cercetători, ca să ”diminueze” zona de protecție la tăiere, conform cu dorințele Romsilva.
Directorul tehnic al Direcției Silvice Caraș Severin, într-un dialog incognito purtat în timpul negocierilor dintre colectivul de cercetărori cu directorul Serviciului Arii Protejate din cadrul RNP Romsilva și cu șefii de ocoale, a fost întrebat ”-Ce rost mai au negocierile privind forma finală a Planului de Management, din moment ce Romsilva consideră că avizarea acestuia în Consiliul Științific s-a realizat în cadrul unei proceduri ilegale?”. Răspunsul Directorului Tehnic al Direcției Silvice Caraș a fost: ”-Dacă se ajunge la o înțelegere azi, se poate spune că a fost bună aia”. Practic, directorul tehnic regional al Romsilva a comunicat că procedura putea fi considerată ba ”legală”, ”ba ilegală”, în funcție de adoptarea de către cercetători a unei forme a Planului de Management care ”este” sau ”nu este” pe placul Romsilva.
Șeful ariilor protejate din Romsilva ține spatele subalternului care a refuzat validarea votului
Romsilva și-a creat un backup prin care s-a asigurat că ”votul favorabil” dat în 14 septembrie 2015 Planului de Management nu va fi luat în considerare. Astfel, secretarul de ședință, care era obligat legal să semneze în mod formal ”hotărârea” prin care se consemna rezultatul votul, a refuzat. Dragoș Mihai, șeful Ariilor Protejate din Romsilva, i-a ținut spatele subalternului său în această acțiune, spunând că secretarul nu e obligat să semneze dacă nu e de acord cu conținutul hotărârii, asta deși OM 2535/2011 scrie limpede că: ”CŞ emite hotărâri cu antet, cuprinzând sigla ariei naturale protejate, semnătura preşedintelui şi secretarului CŞ sau a persoanelor delegate de aceştia, precum şi ştampila CŞ”. (http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/07/2011-12-19_protectia_naturii_ordinministru2535consstiintifice2011.pdf , Art. 16)
Până și Adam Crăciunescu, șeful Romsilva de la momentul votului, contrazice ca absurd refuzul celor doi subalterni ai săi, Dragoș Mihai și Călin Uruci, de a respecta prevederile legale, practic secretarul Consiliului Științific (din partea Romsilva) sustrăgându-se de la responsabilitatea de semnare a unui act oficial, fiind susținut în decizia lui de șeful Ariilor Protejate: ”O hotărâre de consiliu științific e semnată de președinte și de secretar. N-au voie să refuze. Te supui majorității. Și la un consiliu județean președintele chiar dacă se abține de la vot, dar la sfârșit trebuie s-o semneze, că e obligația lui”.
Ulterior, la insistențele României Curate, șeful Ariilor Protejate din Romsilva a nuanțat, explicând că subalternul său era liber să semneze sau nu, fiind dreptul său, chiar dacă prin asta ar fi încălcat legea.
Membri ai Consiliului Științific, contestați ca incompatibili
Pentru a anula votul Consiliului Științific, Romsilva a contestat pe doi dintre membrii consiliului, considerând prezența lor în consiliu ca fiind neoportună, deoarece cei doi au făcut parte și din echipa de cercetare care a elaborat studiul științific ce a stat la baza Planului de Management.
În realitate însă cei doi membri ai consiliului științific nu s-au aflat nici o secundă în stare de ”concurență neloială” (n.r. termen preluat de Romsilva din dicționarele comerciale), ei abținându-se voluntar de la vot, fără să le-o ceară nimeni. Precizăm că înainte cu câteva luni de acest vot s-a mai încercat eliminarea de către Romsilva și Ministerul Mediului a unuia dintre cei doi din Consiliul Științific.
Ideea lansată de șeful Ariilor Protejate din Romsilva, Dragoș Mihai, a fost însușită și de prietenul său Traian Lascu, secretar de stat în Ministerul Mediului, care le-a imputat celor doi cercetători că nu aveau ce să caute în Consiliul Științific. România Curată i-a cerut secretarului de stat o minimă dovadă pentru acuzația gravă adusă cercetătorilor, însă acesta a preferat ”tăcerea” în loc să aducă dovezi în sprijinul afirmațiilor sale.
Culmea, acuza cuplului Dragoș Mihai- Traian Lascu e atât de nefondată, încât chiar și Laurențiu Bibarț, cât a condus interimar Romsilva, în documentul oficial remis Ministerului Mediului (care a fost invocat de Lascu) recunoaște că cei doi cercetători nu au încălcat nici o secundă legea: ”Participarea la implementarea unor proiecte pentru aria naturală protejată în care activează în calitate de membri ai Consiliului Științific, ce vizează elaborarea de studii sau a Planului de Management, nu este restricționat de prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliilor Științifice”.
Deși știa că încalcă prevederile legii 544/2001, secretarul de stat Lascu nu a prezentat României Curate ”dovezi” nici pentru celelalte acuze aduse muncii echipei de cercetare. Acuzele lui Lascu, reprezintă doar o preluare 100% și oficializare de către secretarul de stat a acuzelor lui Dragoș Mihai, șeful Ariilor Protejate din Romsilva.
Mai grav este că secretarul de stat Lascu coordonează acea parte din Ministerul Mediului responsabilă de biodiversitate, care ar trebui să susțină ”opusul”, adică protejarea de drujbe a unui procent cât mai mare de pădure din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița.
