Pe ce s-a bazat Traian Basescu atunci cand le-a promis romanilor din Italia ca, peste 3-4 ani, vor castiga la fel de bine si in Romania daca se vor intoarce sa lucreze acasa? Cat de solide pot fi garantiile oferite de un presedinte aflat la sfarsit de mandat pentru ca forta de munca romaneasca din Peninsula sa fie convinsa, intr-adevar, ca salariile si conditiile din tara vor fi identice cu cele din Italia? Daca argumentul domnului Basescu se rezuma doar la siguranta data de prezenta sa la Cotroceni in urmatorii cinci ani, inseamna ca nu urmareste altceva decat sa-si promoveze propriile interese electorale in scopul martirizarii rolului pe care l-ar avea ca sef de stat in evolutia economica a tarii. Discursul sau de duminica a creat iluzia printre participantii prezenti la sediul Arhiepiscopiei romanesti de la Roma ca fara el in fruntea poporului nu ar exista oportunitati pentru o eventuala repatriere a milioanelor de oameni aflati la lucru peste granita.
Nu s-a rostit nici un cuvant despre prestatia Executivului. Nu a existat nici o aluzie la cei care administreaza economia in baza unui program de guvernare aprobat de Parlament. Doar invitatia de a produce in Romania in perioada celui de-al doilea mandat basescian, adica din 2010 incolo, cand conditiile de munca si trai vor concura, in opinia primului om din stat, cu cele intalnite acum in tari mai dezvoltate. Unde vrea sa ajunga seful statului cand avanseaza o asemenea evolutie? La cunoasterea de catre public a faptului ca viitorul guvern va fi format de partidul cotrocenist condus de Emil Boc. Are convingerea ca la alegerile din noiembrie liberalii vor parasi sigur Palatul Victoria, fapt pentru care nu are de ce sa le mai recunoasca anumite merite de natura economica.
Basescu se fereste sa evidentieze efortul unei institutii in obligatia careia intra inclusiv crearea conditiilor necesare pentru atragerea fortei de munca exportata dupa 1990 pentru un motiv simplu, acela ca Guvernul este liberal de la cap la coada. Pun pariu ca, daca PD-L era astazi la putere, si nu in opozitie, sigur l-am fi vazut pe presedinte facand aprecieri fara retinere la adresa unor ministri precum Blaga, Flutur, Boagiu, Barbu, Videanu sau Macovei. Ar fi insistat, in special, pe latura social-economica si financiara pentru a mari increderea romanilor din Italia in politicienii pe care Basescu ii doreste instalati la Victoria dupa alegerile parlamentare. In acest context, premisa conditiilor de salarizare promise de Basescu nu ar avea nici o legatura cu PNL chiar daca statisticile arata o crestere importanta a PIB la final de mandat, ci un merit exlusiv al partidului lui Boc daca acesta castiga guvernarea, iar Cotroceniul nu-si schimba locatarul in 2009.
Sigur, relatia dintre presedinte si democrat-liberali nu s-ar spune ca straluceste dupa povestea cu cedarea functiei de vicepresedinte al Senatului lui Vadim Tudor. Presa a taxat dur hotararea cu pricina, primul vinovat fiind considerat Emil Boc, fapt ce a pus intr-o lumina proasta imaginea unui partid care doreste sa obtina un scor pozitiv la alegerile legislative. Basescu s-a facut ca ploua, lasandu-si partidul de suflet sa se descurce singur in fata PSD si a PNL printr-o dezaprobare cu dus-intors. A preferat sa nu intervina pentru a da impresia ca PD-L s-a facut baiat mare, deci poate sa lupte si singur atunci cand este incoltit, mizand, totodata, pe faptul ca PRM nu se va retine sa atace frontal Guvernul in situatia nou-creata, pozitie ce ii convine de minune. Veti vedea ca in campania urmatoare seful statului se va abtine sa conduca hora electorala pedelista tocmai pentru a intari parerea ca "adunatura" lui Boc este capabila sa-i infunde pe adversari la votul din noiembrie.
Un asemenea tratament smecheresc ii va permite mai tarziu sa vorbeasca despre meritele partidului cotrocenist referitoare la atingerea unui standard de dezvoltare in masura sa atraga forta de munca de peste granita. Problema capitala este ca romanii din Italia sau din alte tari stiu bine de ce au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale. Unii pentru ca nu aveau loc unde sa munceasca, altii din cauza salariilor extrem de scazute. Mai exista insa si un motiv despre care presedintele s-a ferit sa vorbeasca, respectiv mizeria umana din societatea romaneasca.
Daca seful statului isi inchipuie ca electoratul de la Roma a uitat de birocratie si de coruptie sau de somnolenta clasei politice, care a favorizat jaful in numele unor interese de grup si de partid, inseamna ca gratiile sale retorice nu merita nici o atentie, indiferent cat de mari si convingatoare sunt promisiunile legate de normalizarea prin dezvoltare a conditiilor din Romania. Prin urmare, nu cred ca romanii din Italia sau din Spania vor da vrabia din mana pe cioara de pe gard nici peste 3-4 ani. Motivele se cunosc. Le stie si presedintele.
