Cel putin la nivel declarativ, aproape toate partidele si-au exprimat dorinta de a trece la votul uninominal. Electoratul roman (si nu numai) va fi desigur favorabil unui sistem despre care i se spune ca i-ar conferi mai mult control asupra alesilor sai.
Problema e ca votul uninominal (ca si cel pe liste) cunoaste forme extrem de diferite, cu rezultate deloc asemanatoare. Exista doua sisteme extreme: votul proportional cu lista blocata (practicat acum la noi) si votul uninominal majoritar. Cel din urma consta in decuparea teritoriala a unui numar de circumscriptii egal cu cel al locurilor ce trebuie atribuite, candidaturi individuale in fiecare dintre ele si atribuirea mandatului celui care obtine cele mai multe voturi (in urma unuia sau a doua tururi de scrutin). Luarile de pozitie de pana acum prefigureaza convergenta demersurilor majoritatii partidelor fie catre un vot uninominal majoritar, fie unul care sa-l combine cu cel prezent (jumatate din mandate pe liste si jumatate majoritar sau adoptarea cate unuia dintre sisteme pentru fiecare camera). Argumentele impotriva actualului sistem au tot fost expuse si par validate de contraperformantele sistemului nostru politic, asa ca nu voi insista asupra lor.
Despre sistemul majoritar s-a spus doar ca ar face alesii mai responsabili, ar reduce puterea ierarhiilor de partid, ar bara accesul nulitatilor etc. Contraargumentul principal al scepticilor e ca ar permite ascensiunea unor personaje cu charisma sau putere financiara, dar lipsite de competente politice. Pana la urma, critica e nerelevanta, usor de contracarat, aratand catre multe personaje pitoresti prezente in Parlamentul actual. In cele ce urmeaza enumar o serie de alte neajunsuri ale alegerii prin vot uninominal majoritar, de care ar trebui sa tinem cont inainte de a spune un "da" neconditionat acestui sistem. Un sistem electoral bun asigura reprezentarea in forurile alese a cat mai multor alegatori. In alegerile pe lista, chiar daca partidul pe care l-am votat nu obtine majoritatea, el va avea (daca depaseste pragul electoral) un numar de alesi care ma vor reprezenta. Dimpotriva, sistemul majoritar lasa fara reprezentanti pe toti alegatorii care nu au optat pentru candidatul castigator (practic, mai mult de jumatate).
Rezultatele scrutinului majoritar sunt in mare masura dependente de modul in care administratia efectueaza decupajul circumscriptiilor. La limita, se poate ajunge la situatia in care partidul care a obtinut, la nivel national, peste jumatate din voturi, sa aiba mai putine mandate decat alt partid. In acest fel, cine organizeaza alegerile isi va putea crea un avantaj substantial.
Alegerea membrilor Parlamentului va depinde de bunavointa potentatilor locali. Pentru alegerea celor 332 de deputati, fiecare circumscriptie va cuprinde aproximativ 55.000 de alegatori – un orasel si cateva comune inconjuratoare. La acest nivel este evident ca, sa zicem, patronul unei fabrici cu cateva mii de muncitori va putea inclina balanta in favoarea candidatului preferat – grupurile clientelare vor dainui, eventual in forma unei oligarhii descentralizate.
Aranjamentele subterane dintre partide vor ocupa un rol crucial. Seful partidului X (candidat intr-o circumscriptie oarecare) va trebui sa negocieze cu partidul advers ca acesta sa nu-si stabileasca drept candidat, in aceeasi circumscriptie, pe popularul manelist subit interesat de politica. Daca ne-am plans de jocurile facute pana acum la varful partidelor cu ocazia stabilirii ordinii pe listele electorale, de-acum inainte ele vor fi mult mai taioase, chiar daca mai putin vizibile. Lista neajunsurilor nu e epuizata. Simpla ei existenta ar trebui sa tempereze, pana la o dezbatere lucida, entuziasmul pentru schimbarea sistemului electoral. Un timp, ar fi bine sa punem intre paranteze sloganul "votati omul, nu partidul!".
Ambele sisteme extreme (cel uninominal majoritar si cel proportional cu lista blocata) sunt la fel de rudimentare si, de fapt, au fost abandonate in majoritatea statelor UE. In afara acestor extreme exista si functioneaza multe alte sisteme. Poate, dupa ce va fi terminat cercetarile asupra impactului votului electronic, Autoritatea Electorala Permanenta ar putea sa cheltuiasca banii contribuabilului si pentru evaluarea sistemelor electorale alternative. Ar trebui ca un grup de experti sa evalueze comparativ implicatiile fiecarei variante, sa faca simulari, sa informeze politicienii si publicul asupra a ceea ce au a se pronunta. Pana atunci, schimbarea sistemului electoral e doar o banala si nociva incordare a muschilor. A cere electoratului sa se pronunte asupra unui concept – votul uninominal – pe care nu l-ai definit e doar o periculoasa manifestare de populism.
Mircea Kivu, sociolog
