Ei sunt pe acest pământ,
Un simbol al centralizării…
Doar nu credeți că mă refer la generalii generați de Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale… Nu… Pe ei, se pare că nu-i mai deranjează nimeni. Majoritatea au pensii și solde atât de mari încât cuantumul lor va hrăni multe generații formate din moștenitori recunoscători. Urmașilor acestora le va fi imposibil să le găsească numele în manualele de istorie, dar vor ști că străbunii lor au fost în locul sau în partidul potrivit… în tipuri grele, post-revoluționaro-neocomuniste, pentru propășirea bunăstării lor materiale.
De data asta țin să laud mărețele împliniri ale conducerilor inspectoratelor școlare, ai căror generali sau generali adjuncți au dovedit reale calități (para)(a)normale în a-și alege un „pix”, atât de potrivit, cu ajutorul căruia să numească directorii școlari cu delegație.
A fost o perioadă critică, în care un guvern apărut din neant, format din tehnocrați, oameni fără disciplină de partid, care-și permiteau să gândească fără să li se spună ce vrea „daddy” să gândească, au organizat un concurs care putea să năruiască privilegiile unor oameni greu formați în rețelele de interese. Aceștia s-au dovedit, în acele timpuri, adevărați „dizidenți” ce s-au opus acestei încercări, prin neparticipare, așteptând vremuri mai bune pentru ei sau prin contestarea rezultatului slab obținut, invocând programa prea științifică pentru ceea ce știu ei să facă. Dar cei mai puternici s-au mobilizat și atunci, arătându-și forța de a controla tot ceea ce trebuie controlat, pentru ca sistemul să rămână monolit. Și au reușit.
La puține zile de la preluarea puterii de către forța politică conducătoare, la inițiativa actualului ministru al educației, Metodologia se schimbă în timpul concursului, ca să le ofere inspectorilor generali „pixul” cu care să-și numească, cu delegație, oamenii de bază, care nu participaseră la concurs sau îl picaseră cu brio. S-a promis, atunci, că se va organiza un alt concurs care să acopere toate posturile rămase vacante.
De curând, acest concurs s-a încheiat. După cum bănuiți, generalii din învățământ chiar au deținut instrumentul magic. Aproape toate numirile făcute de ei s-au dovedit a fi inspirate. Acum, avem în toate școlile din învățământul preuniversitar directori competenți, certificați de un concurs, cu mandat de patru ani, care vor imprima sistemului de învățământ succesul mult discutat al programului de guvernare prezentat în campania electorală. Mă întreb, de ce nu s-a elaborat o metodologie care să acorde dreptul inspectoratelor școlare să numească directori cu concurs, pentru un mandat de patru ani, pentru că rezultatul ar fi fost, cu siguranță, același. S-ar fi făcut economie la bugetul învățământului și, de ce nu, de aceste fonduri ar fi putut beneficia o firmă cu… acțiuni la purtător.
Chiar dacă cuvintele sunt omonime, generalii din inspectoratele școlare nu se pot confunda cu generalii de armată. Rețelele centralizate de care răspund primii nu sunt formate din ostași devotați, care s-ar putea sacrifica pentru salvarea comandantului. Nereguli în sistemul de învățământ au fost, sunt și vor ieși la iveală. E nevoie ca instituțiile abilitate să dorească să facă ordine iar oamenii care mai cred în statul de drept să pună umărul la sprijinirea acestora.
Lucrurile se pot mișca. Un exemplu este recentul dosar "Diplome de licență fără studii" în care sunt implicate două universități arădene vizate de perchezițiile procurorilor și polițiștilor.
Din probatoriul administrat a reieșit că în respectivele instituții de învățământ superior s-au constituit rețele infracționale din care făceau parte cadre didactice, secretare și alte categorii de personal nedidactic, precum și foști absolvenți, cu rolul de a intermedia traseul banilor de la student la profesor/informaticieni contra unor comisioane, în vederea promovării frauduloase a studenților. Se pare că, în acest mecanism, studenți care dădeau bani profesorilor pentru promovarea unor examene, deveneau, la rândul lor, intermediari pentru alți colegi.
Regăsirea unor studenți ca parte a rețelei infracționale este o rezultantă sistemului în care au fost educați. Fără așezarea învățământului pe un palier la care frauda să nu aibă acces riscăm să ne trezim într-o societate în care hoțul, nu oaia, să devină brand național.
