Capitala e sub asediu. O asediaza presedintii francofoni ai unor tari din lumea intreaga. Mare bucurie pentru politicienii din administratie, mare bataie de cap si nervi pentru cetatenii de rand. Acestia, ca de obicei, nu conteaza. Disconfortul lor, intreruperea circulatiei pe rutele principale ale RATB, ocolurile imense pentru toate felurile de automobile cu consecintele lor, de asemenea, nu conteaza. In ochii strainilor sa iasa ei bine.
Dar ce e, in fond, francofonia asta? Acum cativa ani, cand am incercat sa obtin o informatie de la ghiseul „Informations internationales” / „International informations” din marea gara de la Sofia n-am reusit. Nimeni nu vorbea franceza. Azi, Bulgaria e o tara francofona. Nu-i vorba ca nici in engleza n-am putut obtine alt raspuns decat ceva intre „niet” si „ne znam”, plus ridicarea din umeri corespunzatoare. Candva, cu inca vreo 20 de ani inainte, pe la hoteluri, mai puteai scoate ceva de la ei daca intrebai in limba germana. Dar asta e o problema laterala. In centru sta deranjul imens al unui intreg oras de vreo doua milioane de oameni. Pentru ce? Pentru a primi cateva zeci de presedinti de state, dintre care cativa, destui, dictatori sangerosi din Asia si Africa. Nepasarea administratorilor Romaniei fata de aceste aspecte „colaterale” este inca un simptom al unei boli mai vechi, prea bine cunoscuta noua: nepasarea fata de cei care i-au ales.
O sa ma intrebati: dar cum altfel sa fi primit Bucurestiul atata floare a sefilor de stat, decat reducand posibilitatile de deplasare ale cetateanului, in paranteza fie spus, mai degraba anglofon? Odata, demult, prin 1992 sau chiar mai devreme, l-am vazut chiar pe marele Ion Iliescu oprit la un stop, la intrarea in Piata Romana. Ce-ar fi fost daca toate aceste delegatii, in multe cazuri ilustre numai cu numele, s-ar fi oprit pe la stopuri, asteptand sa treaca cine era inaintea lor? Ce-ar fi fost daca nu ajungeau in timp-record de la aeroport la Parlament sau pe la hoteluri, ci asa cum ajunge oricine in acest oras, oricum blocat, Bucuresti, capitala Romaniei? N-ar fi fost nimic. Stiu ca toate acestea sunt precautii luate din cauza terorismului. Dar unii dintre vizitatorii nostri de zilele urmatoare mai degraba practica ei terorismul de stat decat sa fie tintele terorismului altora. E adevarat ca terorismul terorism atrage. Dar toti mascatii, toti sepepistii care stiu sa-i bata pe civilii ce le stau in cale, astia nu vor fi pusi pe traseu, astfel ca eventualele pericole sa fie de la inceput inlaturate?
De fapt, evenimentul acestei saptamani, ca sa nu spun al acestei zile chiar, ar fi Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, care ne-ar putea proiecta in UE peste mai putin de patru luni. Asta ar putea provoca o bucurie populara ca atunci cand castiga Steaua sau Dinamo in strainatate. Unde sa iasa bietii oameni, daca totul e blocat?
Un eveniment ar fi si impacarea, daca este reala, dintre politicienii de la PNL si cei de la PD. Ca primul ministru de la PNL a baut o cafea cu presedintele si vicepresedintele PD, plus un ministru PD, ar putea fi un semn. Depinde numai ce s-o fi turnat in cafeaua aceea si cu ce ganduri va fi fost ea oferita cafegiilor de ocazie. Un eveniment ar fi si rezolvarea crizei CNSAS. Dar acesta e putin probabil.
Faute de mieux on couche avec la francophonie. Sa dormiti bine.
Altfel, ca francofil de moda veche, va asigur ca prezenta la Bucuresti a unui teatru-muzeu, precum Huchette, e un eveniment real, cum si altele vor fi. Dar nu pentru acestea se opreste circulatia in Bucuresti.
