» Nu exista teatre din tara si din Capitala care sa nu detina o echipa de absolventi ai UNATC.
» Mari scene ale lumii au apreciat regizorii porniti de la UNATC. Critica de teatru s-a consolidat prin absolventi.
» Cu totii au trecut pe la Studioul "Casandra" timp de cinci decenii. Astazi, "Casandra" si-a inchis portile.
Studioul "Casandra" si-a sarbatorit la Sala Atelier a Teatrului National "I.L. Caragiale" cei 50 de ani de existenta pentru ca la sediul sau s-a tras ultima cortina. De aici, timp de cinci decenii "si-au luat zborul spre teatrele noastre si ale lumii" creatori ale caror nume au castigat stima publicului. In 1957 inaugura Studioul "Casandra", pe strada Franceza, la nr. 9, clasa profesorului Ion Fintesteanu, lector Sorana Coroama si asistent Sandu Manu, cu spectacolul "Plicul" de Liviu Rebreanu, urmat apoi de "Peer Gynt". Atunci iesea pentru prima oara la rampa intalnirii cu publicul pe scena "Casandra" promotia Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", infiintat in 1954. Promotia de atunci ii reunea pe Cristea Avram, Leopoldina Balanuta, Ioana Bulca, Dumitru Furdui, Florin Piersic, personalitati ce nu mai au nevoie de cuvinte de recomandare. Timp de 50 de ani, pe scena Studioului "Casandra" au pasit timid cei ce au devenit apoi marile nume ale scenei romanesti. Aici s-au lansat si regizorii ce le-au consolidat evolutiile ulterioare, de la David Esrig, Dinu Cernescu, Dan Micu, Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu pana la Gianina Carbunariu. Aici au format scoala romaneasca de teatru profesori de exceptie, precum Ion Fintesteanu, Marietta Sadova, Dem Radulescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Sanda Manu, Ion Cojar si colegii lor din generatiile mai tinere.
Toata "lumea buna" a teatrului romanesc a trecut, pana zilele trecute, pe la Studioul "Casandra", a avut primele emotii ale contactului cu publicul pe scena sa. Pe strada Franceza la nr. 9 a fost rampa de lansare a creatorilor teatrului nostru. Studioul "Casandra" si-a castigat dreptul de a fi considerata o institutie de importanta nationala in domeniul cultural. Institutia, dupa 50 de ani, si-a inchis portile, pentru ca si istoria isi cere drepturile ei. Cladirea se afla intr-o stare grava de deteriorare si are nevoie de consolidare. Ministerul Educatiei a acordat fondurile necesare. Cladirea are insa si un proprietar, care a revendicat-o. Generos, domnia sa considera ca Studioul "Casandra" trebuie sa ramana in aceasta cladire, si nu intentioneaza sa ii dea alta destinatie. Daca va obtine in urma tuturor demersurilor dreptul de proprietate, va inchiria sala Studioului "Casandra". Numai ca renovarea si consolidarea sa nu se pot face, atunci, pe banii statului. Problemele existentei Studioului "Casandra" se invart intr-un cerc vicios, bune intentii exista, dar usile sale s-au inchis pana la gasirea solutiei legale pentru ambele parti – proprietari si beneficiari. Cu aceleasi probleme dificile se confrunta si sediul UNITER.
Cu prilejul aniversarii a 50 de ani de existenta, creatorii de teatru au semnat un apel catre guvernanti si autoritatile locale de a decreta Studioul "Casandra" institutie de importanta nationala. Daca in conformitate cu legislatia in vigoare proprietarul va fi despagubit, cladirea va fi consolidata din fondurile alocate si va reintra in circuitul cultural. Nimeni din institutiile in drept nu se preocupa insa de rezolvarea acestei spinoase probleme, si studentii din ultimii ani de studiu la UNATC nu mai au posibilitatea sustinerii licentelor, o stagiune intreaga, in fata colegilor lor de generatie, publicul tanar. In urma cu cativa ani, Jean Darcante, secretarul general al I.T.I., declara: "Facand o comparatie pe plan mondial, scoala dvs. de teatru este, desigur, una dintre cele mai bine organizate". A fost organizata, pentru ca acum Studioul "Casandra" s-a inchis, aripile afirmarii tinerilor absolventi s-au frant. Ministerul Educatiei a dat doar banii de consolidare si nu se mai intereseaza de soarta "Casandrei", Ministerul Culturii nu se implica, Primaria Capitalei reface Centrul istoric, unde e amplasat Studioul, dar cladirea nu e proprietatea sa.
Cuvantul "solidaritate" mai are efect in lumea artistilor, care au sarit in ajutorul tinerilor studenti. Directorii teatrelor "Excelsior", "Masca" si "Comedia" vor pune la dispozitia absolventilor UNATC salile lor, in functie, fireste, de posibilitati. Un gest generos, demn de toata lauda, totusi situatia nu e rezolvata decat sporadic, pentru ca Studioul "Casandra", loc de traditie teatrala, nu mai exista. Chiar daca proprietarul are toata bunavointa pentru rezolvarea situatiei, este nevoie si de acordul institutiilor statului. Bucurestiul devine pe zi ce trece "capitala cazinourilor", in vreme ce sali de cinema nu mai are, iar numarul salilor de teatru se imputineaza si cunoscutul teatru independent, Teatrul Luni, e amenintat, printr-o stupida lege a Parlamentului, sa fie scos in strada de o anonima fundatie… pentru tineret, urmasa UTC. Peste toate, si Studioul "Casandra" – importanta institutie culturala a tinerei generatii – este obligat sa traga obloanele. Dezinteresul institutiilor statului nostru de asa-zis drept este revoltator si poate avea grave urmari pentru viitorul tinerei generatii.
