Podul de lemn, construit în secolul al XVII-lea, se află într-o stare fizică precară şi are nevoie de renovare. Monumentul intitulat „Podul iubirii”, din satul natal al lui George Coşbuc, o construcţie din lemn aduce cu un tunel, dă semne de oboseală. Locul în care se întâlneau cuplurile de îndrăgostiţi, departe de ochii lumii, s-a şubrezit chiar la temelie. Structura de rezistenţă trebuie înlocuită de urgenţă, spun autorităţile locale, altfel există riscul ca podul, monument din secolul al XVII-lea, să dispară.
În Bistriţa-Năsăud, au existat mai multe astfel de construcţii ridicate de ingineri străini în zona regimentului românesc de graniţă. În timpul războiului, 14 au fost bombardate. Cel din satul natal al poetului George Coşbuc a rezistat. Până de curând.
Primarul comunei Coşbuc, Niculae Anghel, spune că a observat că unele grinzi care fac parte din structura de rezistenţă a podului au putrezit. El ar fi vrut să le înlocuiască, dar nu are voie. Podul e monument istoric şi nici o intervenţie nu se poate face fără un proiect avizat de Comisia monumentelor istorice. Numai proiectul de reabilitare costă 200.000 de lei.
Singura speranţă
În aceste condiţii, singura soluţie pentru salvarea podului de lemn de la Coşbuc ar putea veni dacă Ministerul Culturii sau cel al Turismului alocă bani în acest sens.
Împreună cu Casa Memorială „George Coşbuc” şi moara poetului, podul din lemn acoperit atrage an de an, sute de turişti în zonă. „Noi am mai reparat moara, ne străduim să întreţinem cât mai bine Casa Memorială şi am înlocui fără probleme grinzile care au putrezit, numai să ne dea voie cineva. Ar fi păcat să dispară o aşa construcţie. Anul trecut a venit un grup de vizitatori din Canada şi a rămas uimit să vadă podul acoperit. Ne-au spus că numai în ţara lor mai sunt astfel de construcţii, şapte poduri acoperite. Dacă numai noi şi canadienii mai avem, nu cred că ar trebui să-l lăsăm să cadă în Sălăuţa”, a spus primarul comunei Coşbuc, Niculae Anghel.
Poduri pentru regimentul românesc
Primul pod acoperit din lemn a fost ridicat în urmă cu peste 350 de ani la Năsăud şi asigura legătura cu Bistriţa peste Someşul Mare. Au urmat apoi cele de la Ilva Mare, Ilva Mică, Beclean, Mocod, Salva, Nepos, Nimigea şi Coşbuc, toate în zona regimentului românesc de graniţă. Unele au rezistat chiar şi 200 de ani. O parte din poduri au fost refăcute însă stejarul a fost înlocuit cu lemn şi nu a mai avut aceeaşi rezistenţă.
