Mii de gălăţeni au participat ieri la slujba de sfinţire a apelor oficiată la malul Dunării de arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS dr Casian Crăciun. Tradiţia sfinţirii apelor fluviului datează de câteva sute de ani, din vremuri când Dunării i se mai spunea şi „Iordanul Românilor” şi exista obicieiul ca înainte de a porni la luptă oştenii să meargă la malul Dunării, pentru a se închina şi a se ruga pentru victoria oastei şi pentru a bea trei înghiţituri din apa fluviului.
După slujba de sfinţire a Agheasmei Mari din 12 căzi mari de lemn, oficiată lână altarul Bisericii Sf. Precista, a avut loc ritualul salvării crucii din ape. Arhiepiscopul Dunării de Jos a aruncat crucea de lemn de la bordul Pânzarului Moldovenesc şi pentru salvarea ei s-au aruncat în apele îngheţate 9 bărbaţi. Cel care a scos crucea din apă este Drumăzescu Gabriel, de 23 de ani, din Frumuşiţa, care a participat pentru prima dată la eveniment.
Tradiţii: „Ceata Chiraleisei”, „Ardeasca”, aflarea rodului şi visarea ursitului
Obiceiurile de Bobotează încheie Sărbătorile de Iarnă la Dunărea de Jos. În satele gălăţene, Boboteaza este întâmpinată prin multe obiceiuri străvechi, unele diferind de la zonă la zonă.
Spre exemplu, în Lunca Siretului, la Movileni, Sendreni şi Braniştea, gospodăriile sunt colindate de „Ceata Chiralei-sei”, care înconjoară casa şi grajdurile, sunând din tălăngi şi urându-le gospodarilor să aibă un an îmbelşugat. Spre seară, pe un tăpşan de la marginea satului se dă foc unei grămezi de paie şi frunze uscate, iar flăcăii joacă „Ardeasca” în jurul focului şi sar peste flăcări, pentru a se curăţi şi a fi feriţi de boli tot anul. Noaptea târziu, fetele şi flăcăii pun de aflarea rodului. Merg împreună în grădină, taie crenguţe de la pomi diferiţi şi le aşează într-o oală la căldură, după cum va înverzi fiecare rămurică, aşa fiind şi roadele pomilor peste an.
La Serbeşti, Condrea şi Salcia, s-a păstrat obiceiul ca fetele de măritat să-şi pună sub pernă o rămurică de busuioc ,,furată” de la preot, iar seara să mănânce o turtă de făină foarte sărată, fără a bea strop de apă, pentru a-şi putea visa ursitul. Fecioarele care alunecă pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în timpul anului.
Potrivit altui obicei, atunci când preotul umblă cu Boboteaza din casă în casă, stropind cu agheasmă, femeile îi pun în traistă un fuior subţire de cânepă, pentru ca în firele lui să se încâlcească toate relele ce s‑ar putea abate peste cei ai casei peste an.
Vânătorii şi pescarii din Galaţi iau calea codrului
O superstiţie a vânătorilor şi pescarilor împătimiţi de la Dunărea de Jos spune că vor avea ghinion pe parcursul anului dacă de Bobotează sunt stropiţi cu aghiasmă de preoţi, pentru că aceasta alungă duhurile rele, aducându‑le ghinion: „Se ştie că animalele sălbatice şi peştii au în ele duhuri rele. Iar dacă suntem udaţi cu aghiasmă, duhurile rele se îndepărtează şi animalele fug de noi aducându‑ne ghinion”, ne-a explicat Ioan Vasile, un pescar împătimit. O parte dintre vânătorii şi pescarii gălăţeni au luat cu asalt încă din Ajunul Bobotezei Pădurea Gârboavele şi pădurile din Lunca Siretului, precum şi bălţile din Lunca Dunării şi Lunca Prutului, pentru a evita întâlnirea cu preoţii care colindă casele pentru a le binecuvânta, stropindu-le cu aghiasmă. Întoarcerea acasă are loc abia seara, după Botezul Apelor.
