Ultimele luni ale anului au adus un nou „soc” adeptilor pasivitatii si obedientei in politica externa romaneasca. La 1 noiembrie, intr-o videoconferinta cu Washingtonul pe tema „Dezvoltare economica si securitate in regiunea Marii Negre”, presedintele Traian Basescu a „indraznit” sa dezvaluie „secretul lui Polichinelle”, declarand ca „spatiul economic si politic evolueaza in stransa interdependenta si este important sa amintim ca promovarea reformelor in intreaga regiune a Marii Negre este ingreunata de monopolul energetic al Rusiei in zona.
Acest fapt este cu atat mai ingrijorator cu cat regresul liberalizarii si privatizarii colosilor energetici rusesti este evident (cazul Yukos este graitor in acest sens). „Daca petrolul regiunii va continua sa fie transportat exclusiv prin Rusia, aceasta va avea un cuvant din ce in ce mai greu de spus in ceea ce priveste politica UE”, a continuat Basescu, pledand pentru o strategie comuna a SUA si a Uniunii Europene, „pentru a impiedica revirimentul regimurilor autoritare” in zona. „Singurul invingator, dupa o indelungata perioada de conflicte inghetate, este acea tara care nu doreste dezvoltarea democratica. Este tara care continua sa creada ca poate controla alte state”.
Bineinteles, Rusia s-a recunoscut in acest portret si reactia nu a intarziat, seful diplomatiei de la Moscova, Serghei Lavrov, reprosand „declaratiile neprietenoase” ale sefului statului roman.
Vechiul reflex „Vai, s-au suparat rusii!” s-a declansat imediat, aducand un val de comentarii si analize. La toate acestea, replica a venit tot de la presedintele Basescu. Intr-un interviu acordat de Craciun unui post de televiziune, acesta a explicat: „Nu putem accepta (…) sa tacem cand vedem lucruri in neregula, cum ar fi pretul gazelor dat in functie de diverse abordari politice tarilor din regiune si din Europa. Unele tari platesc cu 160 de dolari mia de metri cubi, altele cu 180, altele cu 240, Romania si Polonia cu 310 dolari mia de metri cubi. Sigur ca totul are un cost. Sa nu va imaginati ca aceia care il primesc ieftin il primesc degeaba. Costul este politic (…) Optiunea romanilor si a mea este optiunea Vest, optiunea vietii civilizate. Am pierdut 50 de ani, ne ajunge si cred ca din acest punct de vedere nici un cost nu este prea mare. Am vazut ce inseamna gazul ieftin. Am primit 45 de ani gaz ieftin”.
