În contextul vizitei regelui saudit Salman bin Abdulaziz al-Saoud în Rusia, prima efectuată de un suveran saudit, cei mai mari exportatori de aur negru ai planetei – Rusia şi OPEC, dominată de Arabia Saudită – sunt de acord cu reechilibrarea pieţei între cerere şi ofertă.
La invitaţia preşedintelui Vladimir Putin, regele Salman a sosit miercurea trecută la Moscova pentru a dezvolta relaţiile bilaterale, aflate de multă vreme într-un punct mort, iar joi cei doi lideri au avut discuţii pentru aplanarea divergenţelor. Vizita regelui este spectaculoasă, deoarece este în vârstă (81 de ani), bolnav şi nu mai călătoreşte mult, arată Olivier Da Lage, specialist în geopolitica ţărilor din Golf.
Amânată de mai multe ori, această întâlnire calificată drept „istorică“ de ambele părţi, reprezintă o victorie pentru Putin, care obţine din partea principalului aliat american în regiunea Golfului recunoaşterea întăririi influenţei sale în Orientul Mijlociu, după intervenţia militară rusă declanşată în Siria acum doi ani.
Soarta lui Bashar al-Assad, aliatul Moscovei, inamicul Riadului, continuă să creeze controverse, dar nu mai este un obstacol pentru vizita monarhului de 81 de ani. „Încălzirea“ relaţiilor între Moscova şi Riad a fost deja anunţată prin numirea lui Mohammad bin Salman al-Saoud prinţ moştenitor – înlocuindu-l pe vărul său, Mohammad bin Nayef – care a servit drept intermediar între cele două ţări.
Mizele întâlnirii suveranului saudit cu Vladimir Putin sunt cruciale şi ar putea redesena geopolitica Orientului Mijlociu. Petrolul a constituit un punct major în discuţiile dintre delegaţia saudită şi gazdele ruse, iar discuţiile dintre regele Salman şi Putin duc spre o cooperare în sectorul petrolier, mai ales că întreprinderile ruse Rosneft, Lukoil şi Tatneft s-au declarat deja deschise pentru o conlucrare cu Saudi Aramco. Investiţiile saudite în regiunea arctică interesează Rusia, iar pentru regatul saudit reprezintă concretizarea unei părţi a planului „Vision 2030“ ce vizează diversificarea economiei saudite şi găsirea de noi parteneri.
Siria, subiect de discordie
Dacă subiectul cooperării energetice pare natural pentru cele două ţări, găsirea unui acord geopolitic va avea dificultăţi. În Siria, trupele ruse susţin alianţa (în principal şiită) Teheran-Damasc, în timp ce Arabia Saudită înarmează rebelii sunniţi, opozanţi ai regimului lui Bashar al-Assad. Iar Iranul se înfruntă prin interpuşi, în Siria şi Yemen, cu Arabia Saudită. Există subiecte de dezacord, dar nu de ostilitate între Rusia şi regatul wahhabit, estimează analiştii.
Regele Salman recunoaşte situaţia actuală – aliaţii regatului în Siria nu vor câştiga războiul – şi caută o poartă de ieşire fără a pierde prim-planul, contând pe Rusia pentru a negocia cu Teheranul. Iar Putin intră în scenă ca mediator şi apărător al păcii, pentru a-şi consolida blazonul, dar caută mai ales să se poziţioneze post-război în Siria, când va trebui să coopereze cu Riadul. O posibilă axă de cooperare în Siria ar putea fi de folos în lupta contra terorismului, ambele ţări fiind, recent, ţinta atentatelor revendicate de ISIS.
Componentă nouă
În timp ce relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt dominate de neîncredere, poate părea straniu că Arabia Saudită se întoarce de la un aliat la altul, având în vedere că achiziţionarea reciprocă de arme s-a aflat în programul discuţiilor de joi. După vizita fastuoasă a preşedintelui american, Donald Trump, din luna mai, destinată întăririi alianţei Washington-Riad, deplasarea regelui Salman la Moscova probabil nu este privită cu ochi buni la Casa Albă și mai ales în Trump Tower.
„Trebuie înţeleşi saudiţii – arată Florent Parmentier, profesor la Sciences-Po Paris şi specialist în spaţiul rus –, reputaţia lor a suferit din cauza Siriei şi Yemenului, nu mai sunt atât de populari în Congres. Prietenia lui Trump nu mai este o garanţie suficientă.“
Regatul recunoaşte pur şi simplu noua configuraţie geopolitică. Moscova a revenit ca actor important, reluând locul pe care Rusia l-a pierdut după dizolvarea
URSS. Totul se îndreaptă spre un sistem de alianţe mai flexibile şi mai deschise, deși contra naturii. Dacă axele Teheran-Damasc-Moscova şi Washington-Riad-Bagdad sunt departe de a se rupe, toţi actorii caută o formă de pluralism geopolitic pentru ieşirea din alianţele rigide pe care le au astăzi.
Această întâlnire reprezintă o victorie pentru Vladimir Putin, care obţine din partea principalului aliat american în regiunea Golfului recunoaşterea întăririi influenţei sale în Orientul Mijlociu, după intervenţia militară rusă declanşată în Siria acum doi ani.
