De mai mult de o lună, Moscova fierbe la peste 40 de grade (100 de grade Fahrenheit), într-un amestec de ceaţă şi fum greu şi lipicios, care îţi arde ochii. Monoxidul de carbon a atins niveluri de criză, având o concentraţie de şase ori mai mare decât maximul admisibil. Alte substanţe toxice din aerul din Moscova sunt de nouă ori peste nivelul normal.
La începutul lunii august, un jurnalist a contactat primăria din Moscova solicitând comentarii cu privire la această situaţie. „Biroul este închis”, a răspuns o femeie de la biroul de presă, adăugând că fumul a ajuns în interiorul clădirii primăriei, care se află la mai puţin de patru kilometri de Kremlin, aşa că toată lumea a fost obligată să plece acasă. Aceasta era o zi lucrătoare, la scurt timp după prânz. „Este totuşi posibil să obţinem un comentariu de la primarul Iuri Lujkov?”, a întrebat reporterul. „El nu este în Moscova”, a răspuns femeia.
Într-adevăr, există rapoarte potrivit cărora biroul de presă al primăriei le-a spus ziariştilor că nu există nici un motiv pentru care primarul să se întoarcă la Moscova. „De ce ar trebui să se întoarcă?”, a spus secretara. „Este o criză în Moscova? Nu, nu este nici o criză.”
În acelaşi timp, un medic de la un spital local scria pe blogul său: „Este un dezastru. Nu există nici aer condiţionat în spital, nici ventilatoare de lucru, fumul pătrunde peste tot, inclusiv în camera de urgenţă şi în sălile de operaţie. În fiecare zi, 16-17 oameni mor. Morga este plină şi nu sunt suficiente frigidere pentru morţi – au pus corpurile de-a lungul zidurilor”.
Într-adevăr, potrivit direcţiei de sănătate din Moscova, rata mortalităţii s-a dublat în ultimele câteva săptămâni. Şi totuşi, primarul Moscovei a ales să rămână în vacanţă în afara ţării. Din fericire, comentariile reprezentanţilor biroului de presă al lui Lujkov au provocat o indignare publică, care l-a determinat pe primar să îşi scurteze vacanţa şi să se întoarcă în oraş.
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Lujkov urma să facă faţă alegerilor electorale (mandatul său expiră în octombrie 2011). Ar mai fi plecat în vacanţă în timp ce oraşul său era devastat de căldură şi de fum toxic? Desigur că nu. Dar nici Lujkov, nici altcineva în locul lui nu trebuie să-şi facă griji despre aprobarea alegătorilor, din moment ce Kremlinul numeşte primarul Moscovei, în loc să permită organizarea de alegeri libere şi corecte – o practică instituită acum câţiva ani de către preşedintele Vladimir Putin pentru toate aceste poziţii importante din Rusia.
Un alt exemplu în acest sens este regiunea Nijni Novgorod, la doar 400 km est de Moscova, care a fost puternic afectată de valul de căldură şi foc. Cel puţin 36 de persoane, inclusiv şapte copii, şi-au pierdut viaţa în această regiune (în total 52 de persoane au murit în partea europeană a Rusiei din cauza focului) şi mai mult de 1.000 de oameni şi-au pierdut casele şi mijloacele de subzistenţă.
Imaginea candidă rară a prim-ministrului Putin, afişată pe canale guvernamentale, îl reprezintă pe politician în timpul unei vizite în unul dintre oraşele din regiune. Oamenii care şi-au pierdut casele, îmbrăcămintea şi totul i se plângeau lui Putin că autorităţile regionale şi locale nu i-au avertizat că va izbucni un incendiu. Nu au existat practic nici pompieri. În numeroase oraşe şi sate nu exista electricitate, astfel încât pompele de apă nu au fost operabile. „Nimeni nu a încercat să ne salveze!”, se plângeau către Putin, care a fost însoţit de guvernatorul regional, Valeri Shantsev.
O săptămână mai târziu, o ceremonie a inaugurat oficial al doilea mandat al lui Shantsev. Ca toţi ceilalţi guvernatori din Rusia, el nu a fost ales de către cei care trăiesc în regiunea sa (înainte de a deveni guvernator, el a fost adjunctul lui Lujkov). A fost numit de către preşedinte şi, prin urmare, nu are nici un fel de responsabilitate faţă de cei pe care ar trebui să-i servească.
Incendiile din partea europeană a Rusiei au distrus 190 de mii de hectare de pădure. Specialiştii dau vina pe o lege din 2007 care reducea cu 90% numărul paznicilor de pădure. Legea a fost propusă de către guvern şi a trecut rapid de Dumă, unde partidul lui Putin controlează două treimi din voturi. Cu puţin timp înainte de vot, preşedintele Dumei a declarat că Parlamentul nu este un loc pentru deliberare. Prin urmare, legislaţia a fost adoptată fără alte consideraţii sau discuţii – iar ruşii suportă acum consecinţele.
Vara de foc a Rusiei din 2010 subliniază ceva ce analiştii politici de pretutindeni recunosc. Regimurile autoritare, din cauza lipsei lor de responsabilitate, sunt groaznice atunci când se confruntă cu situaţii anormale. Prin controlul asupra mass-media – şi asupra televiziunii, în primul rând – liderii din judeţe nu mai au capacitatea de a evalua şi de a calcula riscurile posibile.
Din păcate, oamenii obişnuiţi trebuie să facă legătura între puncte: situaţia tragică în care se află decurge direct din modul în care aceştia au votat în trecut. Apatia politică ce caracterizează astăzi Rusia reprezintă o provocare serioasă pentru supravieţuirea ţării.
Dar se pare că această apatie începe să se ridice. Vara de foc a anului 2010 poate ajuta ruşii să înţeleagă că însăşi existenţa lor depinde de capacitatea autorităţilor de a le oferi asistenţă în situaţii de urgenţă. Un regim care nu poate să răspundă nevoilor de bază ale cetăţenilor săi nu are nici o legitimitate.
YEVGENIA ALBATS ESTE PROFESOR DE ŞTIINţE POLITICE LA ŞCOALA SUPERIOARĂ DE ECONOMIE ŞI EDITOR LA NEW TIMES MAGAZINE
www.project-syndicate.org
