Pelerinul care ajunge pentru prima oara la Muntele Athos nu se asteapta nici la atata frumusete si nici la atata salbaticie. De pe feribotul care face legatura intre micul port Ouranopolis si Sfantul Munte, Athosul apare acoperit in intregime de paduri atat de dese, incat nu e de mirare ca primii pustnici, acum mai bine de un mileniu, si-au ales acolo salasul.
A intra pe uscat este imposibil, atat din pricina reliefului accidentat si a padurilor, cat si a gardurilor de sarma ghimpata instalate de guvernul grec pentru a impiedica accesul direct in acest teritoriu autonom care se afla in afara legislatiei europene. Intrand in Athos, pelerinul iese din UE. Nu numai ca in Athos, o republica de calugari, libertatea de circulatie e ingradita, cu toate ca e vorba de unul dintre drepturile fundamentale ale UE, dar femeilor le este cu totul interzis accesul in Sfantul Munte. Nu numai femeilor, dar si elementului feminin in general: in Athos sunt interzise animalele femela.
Am folosit dinadins termenul de "pelerin", pentru ca Athos le e inaccesibil turistilor si curiosilor, singura posibilitate de a merge acolo fiind aceea de a obtine un "permis de pelerin", asa-numitul "diamotirion". Desi, teoretic, e posibil ca cineva sa mearga direct la Ouranopolis si sa solicite un permis, in practica e recomandat ca potentialul pelerin sa contacteze din timp manastirea sau schitul la care doreste sa mearga, lasand formalitatile pe seama superiorilor de acolo, care se vor ingriji de diamotirion. Permisul se acorda pe o perioada de maximum 4 zile (4 zile si 3 nopti). Pelerinii ortodocsi sunt favorizati si au intaietate la obtinerea permisului. Teoretic, doar 10 neortodocsi sunt admisi zilnic, permisul lor fiind valabil tot 4 zile si 3 nopti. Dat fiind insa ca cel mai adesea permisul nu mai este controlat la iesirea din Athos, se spune ca unii si-au descoperit vocatia monahala ajungand acolo si ca au ramas definitiv.
Romana – "lingua franca" in Athos
Din Dafne, debarcaderul principal al Athosului, pelerinul care vrea sa ajunga la principalul schit romanesc Prodromou (Inaintemergatorul, cum mai e cunoscut Sfantul Ioan Botezatorul) trebuie sa ia autobuzul, schimband o data in "capitala Athosului", Caries, un targ umplut de biserici si cu un singur hotel in paragina. Autobuzele si microbuzele-taxi sunt conduse, in special, de romani veniti sa munceasca la Sfantul Munte pentru a agonisi si a-si putea construi ceva in tara sau pentru a se putea insura mai tarziu. Nu toti sunt holtei, insa chiar si cei insurati nu isi vad familiile decat o data la 6 luni sau la un an.
Primul sofer intalnit, Adrian, un moldovean, e in Athos de 5 ani. A venit sa stranga bani ca sa-si construiasca o casa. Romana este o adevarata "lingua franca" in Athos, unde majoritatea lucratorilor, zidarilor si soferilor sunt romani. Acestia, ca si cei cativa politisti greci plasati in insula, traiesc singuri, in baraci transformate in dormitoare.
Se munceste si se renoveaza enorm. Pe la toate manastirile se vad betoniere si macarale si se aude vorbindu-se romaneste. Unii muncitori au situatii speciale. Astfel, Costache, un zidar din Galati, un om in varsta si cu maini noduroase, are un fecior la Seminarul Teologic din Salonic si merge sa-l vada in fiecare weekend, descurcandu-se pe drum intr-o greaca aproximativa.
Drumurile pe Sfantul Munte sunt din pamant batucit si pietris, taiate din loc in loc de mici paraie prin care microbuzul trece improscand. Dupa aproape doua ore de mers cu microbuzul pe un drum cu hartoape spanzurat intre munte si mare, se ajunge la schitul romanesc Prodromou.
Monahii romani au o situatie inferioara
Viata spirituala a ortodoxiei romanesti a fost intotdeauna strans legata de Muntele Athos. Cu toate astea, monahii romani de la Muntele Athos au o situatie inferioara in comparatie cu calugarii proveniti din alte tari ortodoxe. In urma unei injustitii istorice, romanilor nu li s-a recunoscut dreptul de a avea o manastire in Athos, ceea ce face ca monahii romani sunt, de mai bine de opt decenii, imprastiati pe proprietatile uneia sau alteia dintre cele 20 de manastiri recunoscute oficial.
Intr-adevar, dupa primul razboi mondial, atunci cand tanarul stat grec inca isi definea identitatea, statutul Sfantului Munte a fost introdus in Constitutia elena din 1926. Dintre zecile de asezaminte care functionau acolo de veacuri, doar 20 au fost retinute ca avand rangul de "manastire". Dintre acele 20, 17 sunt asezaminte grecesti, una este o manastire sarbeasca, una bulgareasca si una ruseasca. Pana in secolul al XIX-lea, manastirile nu erau organizate pe criterii etnice.
Aparitia statelor-natiune a facut ca si compozitia manastirilor sa se omogenizeze. Romanii erau pana atunci risipiti prin asezamintele deja existente. In ciuda faptului ca voievozii si regii Romaniei au facut, de-a lungul veacurilor, danii tuturor manastirilor din Athos, intr-o vreme cand nici Bulgaria si nici Serbia nu existau ca stat, si in ciuda faptului ca populatia Romaniei depaseste cu mult populatia Serbiei si Bulgariei reunite, calugarii romani au ramas, de la fondarea statului grec modern incoace, in acest statut inferior. Chiar si astazi, cele doua schituri romanesti (dintre care Prodromou depaseste in dimensiuni unele asezaminte cu statut oficial de manastire) sunt total excluse de la luarile de decizii, care au loc doar intre reprezentantii celor 20 de manastiri oficiale, care se reunesc saptamanal la Caries, in cadrul a ceea ce se numeste Sfanta Chinotita.
Asezamintele romanesti, spre deosebire de cele bulgaresti, rusesti si sarbesti, depind astfel in mod ierarhic de una sau alta dintre manastirile grecesti: orice initiativa, fie ca e vorba de reparatii in manastire sau de aducerea unui nou frate din Romania, trebuie sa fie aprobata de superiorii greci, constrangeri umilitoare, la care ceilalti calugari nongreci din Athos nu sunt supusi, ele fiind aplicate doar romanilor.
Prodromou
Principalul schit romanesc, Prodromou (celalalt este Lacu), se afla la capatul rasaritean al peninsulei Athosului, intr-un tinut pustiu, abrupt si pietros si lovit de furtuni. In interior totul este de o curatenie impecabila. Calugarii provin, in special, din Moldova si Muntenia. Cu totii au primit automat cetatenia greaca in momentul in care au intrat la Athos. Destinele lor sunt multiple. Unul dintre fratii mai tineri a absolvit scoala militara inainte de a-si descoperi vocatia monahala. Un altul a fost ani de zile in Romania discipolul cel mai apropiat al Parintelui Cleopa, pana la moartea acestuia. Povesteste cu duiosie despre felul in care Parintele Cleopa a reusit sa-l impresioneze pana si pe fostul mare rabin al Romaniei Moses Rosen, care mersese sa-l viziteze insotit de cativa intelectuali romani, printre care si Andrei Plesu.
Parintele econom Iustinian Stoica, cel care conduce viata de zi cu zi a schitului, deplange situatia in care se afla romanii in Athos. Din pacate, subliniaza el, grecii au introdus statutul muntelui in Constitutie, iar Constitutia nu se poate modifica decat printr-un referendum national, al carui rezultat poate fi prevazut. Din cand in cand, cate un frate trece murmurand singur lungi litanii, semn ca e un practicant al Filocaliei, al rugaciunii neincetate. Inainte vreme, acum multe secole, viata calugarilor de la Muntele Athos era inca de tip anahoretic, zis idioritmic, altfel spus, cei care il practicau nu erau supusi unei stricte discipline administrative. Astazi insa, practic, intreaga viata spirituala a Athosului e organizata in cadrul manastirilor si schiturilor.
Parintii se culca foarte devreme, intrucat se trezesc in fiecare noapte pentru liturghia care dureaza de la ora 2.00 AM pana la aproximativ 6.00 AM. Intr-o manastire cu o disciplina si mai stricta cum e Esphigmenou (manastire greceasca schismatica), slujba incepe chiar la 1.00! In schiturile romanesti pelerinii (care sunt cazati si hraniti gratuit) nu sunt, in general, obligati sa participe atat de devreme, insa se asteapta din partea lor sa apara la liturghie incepand de pe la ora 4.00. Totusi, in Esphigmenou un parinte trece prin chiliile oaspetilor, trezindu-i si chemandu-i la liturghie inca de la 2.00 AM. Masa se ia intotdeauna in comun si in tacere. Mancare simpla si sanatoasa: supa de linte, orez, paste, fructe. Unele manastiri ofera si cate un pahar de vin, care intr-o duminica dimineata, dupa atatea ore de rugaciune, este extrem de binevenit.
Asezamintele religioase din Athos traiesc, in primul rand, din donatii, dar primesc si sume, in general, mari din partea guvernelor respective. Astfel, Parlamentul roman acorda anual o donatie de 250.000 euro schitului Prodromou, care, desi este mai mic ca numar al monahilor decat Lacu (30 contra 50), are intaietate ca fiind mai vechi.
Schismatici in Athos
Faptul ca numarul manastirilor trebuie sa fie, potrivit Constitutiei elene, de exact 20 ("nu e permisa absolut nici o schimbare a numarului de manastiri", spune Cartea Statutara a Sfantului Munte Athos la care face referire Constitutia) a avut si consecinte imprevizibile. Una dintre cele 20 de manastiri en-titre, manastirea greceasca Esphigmenou, a fost excomunicata de catre patriarhul de Constantinopole intrucat calugarii de acolo refuza ecumenismul, ba chiar si dialogul Bisericii Ortodoxe cu cea Catolica. Indarjiti, calugarii din Esphigmenou, sub conducerea staretului Methodios, l-au excomunicat, la randul lor, pe patriarh. Excomunicare contra excomunicare, misticism monahal contra credinta administrativa.
Incepand din momentul excomunicarii, calugarii din manastirile apropiate au inceput sa-i atace fizic pe cei din Esphigmenou, care de mai multi ani sunt baricadati, neavand un contact cu exteriorul decat pe mare. In cateva randuri, statul grec a trimis forte speciale incercand sa-i expulzeze pe calugarii din Esphigmenou. Cum Sfanta Chinotita nu poate functiona cu 19 reprezentanti, s-a decis atunci crearea unei false manastiri Esphigmenou, pe un teren apartinand celei dintai, reprezentantul acestei manastiri fictive participand acum la toate randuielile si luarile de decizie necesare in Sfantul Munte. Afurisirea si excomunicarea schismaticilor din Esphigmenou putea insa fi prilejul ideal pentru ridicarea schitului romanesc Prodromou la rangul de manastire, insa, in loc de aceasta, Sfanta Chinotita, dominata de cei 16 stareti greci, a preferat sa inventeze o manastire-fantoma pentru a se conforma in aparenta literei Constitutiei. Iar romanii continua sa depinda de una sau alta dintre cele 20 de manastiri.
