Adrian Dimache, secretar general al Camerei de Comerț Italiano-Române din 2009, este atât român, cât și italian. Este cetățean român pentru că părinții lui s-au născut în România, are rude în România, locuiește și lucrează în prezent în România, dar este și cetățean italian pentru că s-a născut în Italia, a copilărit în Italia și vorbește limba italiană atât de fluent încât te face să crezi că ai în față un „italiano vero”. Si pentru că astăzi este Ziua Italiei, nu putea exista un pretext mai bun pentru a înțelege legăturile economice dintre Italia și România și cum arată viitorul pentru cele două țări cu origini latine.
Italienii se mândesc cu muncitorii români
În istorie, nimic nu e întâmplător, iar astăzi trebuie să recunoaștem că numele țării noastre este legat de capitala Italiei: România – Roma.
Cât de importantă este în prezent Italia pentru România și România pentru Italia?
Adrian Dimache: Ai punctat bine, pentru că interesul este împărțit pe două zone diferite. Italia este importantă pentru România pentru că, deja se știe, în peninsulă locuiesc peste un milion și jumătate de români. Mai mult decât atât, românii au peste 40.000 de poziții fiscale pe care le putem numi firme, fac business și mulți dintre ei fac angajări și angajează cetățeni italieni. În aceeași măsură, și România este importantă pentru Italia pentru că și italienii au investit aici și investesc și o fac nu doar la un nivel de IMM-uri, ci vorbim de proiecte de infrastructură, agricultură, manufacturi sau confecții. În prezent, în România, din peste 35.000 de firme înregistrate, în jur de 15.000 sunt active.
Câte „Italii“ există în Italia din punctul dumneavoastră de vedere?
A.D.: Într-adevăr, Italia este practic formată din mai multe „italii”. Mergi în Napoli și guști un fel de bucătărie și ai parte de niște vinuri, mergi în Florența și deja lucrurile se schimbă, ajungi în Sicilia sau Sardinia și deja parcă ești în altă lume, totul e istorie în Italia, oriunde privești te lovești de istorie. În linii mari, ca și idee, italianul dacă lucrează într-un restaurant și întâlnește turiști îi invită la masă ca și când i-ar invita la el acasă, îi cocoloșește, e o altă mentalitate pentru că italianul este legat de tradiție și pune pasiune atunci când vorbește și îi place să mănânce, are o cultură pentru asta.
Si dacă tot am vorbit de Italia, Ziua Italiei, România și turiști, să vorbim puțin despre Roma, un oraș care sfidează timpul și unde trecutul se amestecă atât de firesc cu prezentul. Ce înseamnă Roma pentru dumneavoastră?
A.D.: În Roma respiri istoria la fiecare pas. Nu pot spune ceva mai intens în mai multe cuvinte. Practic, în Roma mergi pe străduțe, așa cum spuneai și tu și te trezești cu Panteonul, o construcție care rezistă de 2000 de ani. Niciunde în lumea asta nu există un oraș unde trecutul să fie asimilat atât de natural cu prezentul. Sunt biserici construite peste alte biserici, uneori vorbim de construcții succesive în decurs de sute de ani. Sunt locuințe în zone din Roma prin care trec coloane romane de mii de ani. Practic, te duci în living și lângă tine ai o mostră de arhitectură și istorie vie. De aceea e atât de greu să construiești în Roma sau să extinzi linia de metrou pentru că aici la tot pasul te lovești de istorie.
Ce credeți că lipsește României pentru a avea un volum de turiști precum cel din Italia?
A.D.: România nu are un turism structurat. Aici există un potențial extraordinar dar e exploatat superficial. Un turist italian dacă vizitează România ar sta și două săptămâni, dar ar dori să aibă o ofertă de activități cum ar fi: trasee marcate, rute de bicicletă, zone pentru cai, tururi gastronomice și oenologice, pentru că turistul italian are niste cerințe destul de ridicate. De exemplu, să vorbim de Delta Dunării. E o bijuterie acolo care nu e exploatată. Dacă mergi cu barca pe canalele Dunării, ar trebui să ai ghizi specializați care să îți poată explica lucrurile pe care le vezi, să înțelegi fauna și flora din zonă. În general, în România ofertele turistice sunt asociate cu pachetele gastronomice, dar asta nu este întotdeauna suficient pentru a atrage un număr mai mare de turiști.
De la turism să trecem la economie. Care sunt sectoarele din România care prezintă interes pentru investitorii italieni din perspectiva Camerei de Comerț?
A.D.: În ultima perioadă, sectorul de care ne ocupăm cel mai mult este cel agricol. Firmele italienești cu care noi colaborăm au în administrație peste 400.000 de hectare de teren agricol, ceea ce înseamnă 25% din toată prezența străină în agricultura românească. Ca și idee, 400.000 de hectare din zece milioane cultivabile înseamnă aproape 4% din suprafața arabilă a României. Consider că aceste investiții sunt benefice pentru România, pentru că aduc know-how și tehnologie și ajută sporirea productivității în operațiunile agricole. Lucru care s-a și întâmplat în ultimii 10 ani.
Cum se vede viitorul relațiilor româno-italiene?
A.D.: Dacă tot am vorbit de agricultură, se conturează o zonă cu un enorm potențial pentru România și anume agricultura biologică. Românii de-abia au început să fie conștienți de acest potențial imens. Sunt zone din România unde nu numai că nu s-au mai folosit produse chimice de zeci de ani, dar nici nu s-a mai cultivat nimic de ani pe acele terenuri din varii motive. Ca să dau un exemplu, o producție ecologică de floarea-soarelui cultivată în România, ar genera o cantitate de ulei bio care s-ar vinde la prețuri și de patru ori mai mare decât uleiul clasic. În Italia există o astfel de piață, există o astfel de cerere, dar România încă n-are o ofertă bine conturată în această direcție. În ultima perioadă am încercat și vom mai încerca prin diverse conferințe și întâlniri să descoperim investitorilor italieni potențialul României în zona de agricultură biologică.
Cunosc o companie italiană care a făcut deja acest pas și deține aproape o mie de hectare de teren agricol biologic undeva în zona Dobrogei. Acest client ar vrea să aducă prelucrarea semințelor, fructelor sau legumelor în România, dar în prezent nu există suficientă producție autohtonă biologică pentru a susține un business mai mare și atunci prelucrarea se face în Italia. În încheiere, vreau să se înțeleagă că prin mine, Camera de Comerț Italiano-Română asta încearcă să facă, să dezvolte business-uri autohtone aici pentru că eu sunt și cetățean italian, și cetățean român și cunosc atât defectele, cât și calitățile ambelor popoare. Dacă ne mobilizăm mai bine, viitorul va fi și mai promițător atât pentru români, cât și pentru italieni.
