Dupa memorabilele alegeri din SUA, Romania va fi prima tara europeana chemata la urne pentru a decide asupra componentei noului ei Parlament si, implicit, a Guvernului. Peste Ocean, cea mai veche democratie a lumii si-a demonstrat capacitatea de reinnoire dupa ani buni petrecuti sub conducerea unor presedinti "de rutina", al caror management al afacerilor tarii s-a dovedit atat deficitar, cat si nociv pentru influenta si imaginea SUA in lume. Schimbarea petrecuta a adus nu doar americani de culoare in prim-planul scenei politice, ci a reconectat la procesul politic segmentele milioanelor de tineri si marginalizati din punct de vedere economic – aspect probat de prezenta masiva inregistrata la urne, de altfel cea mai mare din 1960 incoace.
In Romania, tinerii vor boicota, in mare masura, scrutinul din noiembrie, pe cand cei aflati la limita subzistentei vor accepta, probabil, sa voteze in schimbul traditionalei mite electorale, constand din fleacuri oferite cu darnicie de partide. Dupa toate probabilitatile, electoratul roman se va trezi, in decembrie, blagoslovit cu un alt guvern care va reusi doar sa adanceasca clivajul economic existent, respins cu atata ardoare, martea trecuta, de populatia americana. Societatea romaneasca se prezinta ostenita si introspectiva, lipsita de entuziasmul si convictiunea americanilor in privinta capacitatii de reintremare a tarii dupa o serie de erori comise si esecuri suferite. Ce-i drept, pentru politicieni ca Geoana si Tariceanu e greu de gasit vreun echivalent atat in cadrul politicului american, cat si al majoritatii democratiilor europene. Ambii sunt manageri care nu raspund in fata cetatenilor, ci exclusiv in fata mogulilor economici sau a baronilor de provincie, fericiti nevoie mare ca pot conduce tara ca pe o imensa ferma nationala. Vietuitoarele fermei au fost sedate ani de-a randul pentru a nu indrazni sa puna, cumva, in discutie autoritatea actualilor stapani. Docilitatea electoratului este asigurata si de personaje precum Alexandru Sassu de la TVR si omologi de-ai sai din cadrul mass-media audio-video private. Ca atare, populatia are zero sanse sa poata asista la dezbateri serioase pe tema standardelor deprimant de scazute particulare politicului romanesc, infestat cu morbul lipsei de etica.
Liderii romani – care ar fi surghiunit de mult orice intruchipare a unui Obama autohton – au gasit doar cuvinte goale, lingusitoare despre invingator si victoria acestuia. Isi pot permite, de altfel, pana si luxul unei eventuale sincere satisfactii – ca doar SUA raman atat de indepartate si exotice incat indobitocitii locuitori ai plaiurilor mioritice nu sunt defel expusi vreunei contaminari subite cu virusul dragostei de libertate caracteristice nord-americanilor. Acestia au, indubitabil, prostul obicei de a tine mortis la implementarea convictiunilor eminamente progresiste ancorate in Constitutie si chiar si intr-o buna parte a confesiunilor practicate pe teritoriul SUA, nemultumindu-se doar cu mimarea acestor convingeri prin tot soiul de ritualuri balcanice.
Politicieni de liga a doua precum Mircea Geoana se vor grabi sa nascoceasca varii legaturi avute, in trecut, cu Barack Obama sau membri ai staff-ului sau – doar, doar s-o reflecta ceva din gloria invingatorului si asupra lor. Cum unii dintre pragmaticii consilieri de politica externa ai presedintelui ales sunt experti la capitolul Europa de Est, ii vor explica, desigur, acestuia ca deocamdata nu merita sa-si piarda vremea cu Romania, dat fiind ca de la primirea tarii in clubul UE, datorata unui lapsus occidental, aceasta s-a transformat, pana una-alta, doar intr-un colt de lume si mai obscur si nerelevant.
Dar poate ca Barack Obama ar trebui sa dedice vreo ora din pretiosul sau timp unui studiu succint al experientelor presedintelui Romaniei. si acesta a debutat ca outsider ce-si traise o buna parte din viata in afara culoarelor puterii, a constituit mai apoi marea surpriza a alegerilor din 2004, pe care le-a castigat gratie ofertei progresiste prezentate milioanelor de romani. Dupa 2004, si la romani speranta a fost mare, dar apoi omul din popor ales in fruntea statului a devenit versatil in retorica si actiuni. Au existat chiar momente in care parea la fel de confuz ca George W. Bush, salvandu-si oarecum popularitatea in baza unei conduite mai informale, recte mai "din topor". Presedintele Romaniei pare deseori captiv in propriul sau palat, de unde emite, din cand in cand, enunturi napoleonice de genul celui vizand viitorul premier, despre identitatea caruia Basescu a anuntat ca va decide fara a tine seama de rezultatul alegerilor.
Prin urmare, Romania se dovedeste a fi un caz perfect instructiv – in special cu privire la un alt lider care promisese schimbarea, dar care nu a reusit, pana in prezent, sa o si induca. Poate ca nici Obama nu va gasi in permanenta formularile cele mai fericite, iar cu mare probabilitate nu va putea realiza toate dezideratele pe care si le-a propus. Va evita insa certamente erori de genul celor facute de Traian Basescu – care i-au asigurat, deocamdata, doar o nota de subsol in manualul de istorie al Romaniei.
