In jurul Gherlei s-a construit – de fapt, reabilitat – o sosea de centura. Ca bun clujean, dl prim-ministru a dat fuga sa inaugureze cei circa 5 km de drum. Nici nu s-a intors bine sa plece dl Emil Boc, ca soseaua s-a prabusit in sine sau, mai degraba, intr-o groapa care nu fusese bine acoperita. Ce ziua zidea, noaptea se surpa, parca asa suna niste versuri din folclorul nostru, versuri pe care, desigur, le tine minte si dl prim-ministru. Cat despre Autostrada Bechtel, aici lucrurile sunt mult mai clare: aia, desi straini, sunt probabil informati de sindromul Mesterul Manole, care bantuie pe la noi, si nici nu mai construiesc, de teama sa nu se darame in noaptea urmatoare. Acolo, cica, siturile arheologice ii impiedica. si atunci de vina sunt… arheologii. Sau poate stramosii nostri, daci, romani sau ce-or fi fost, ca s-au asezat tocmai unde, doua mii de ani mai tarziu, urma sa se faca autostrada cea mai scumpa din Europa si, poate, din lume.
Cu atat mai scumpa cu cat nu se mai termina. Aici vine o alta legenda: Danaidele au fost pedepsite de Zeus (nu de Bazeus) sa umple un butoi fara fund. si stiti unde faceau ele treaba asta? In infern. Sunt destul de multi aceia care vad Romania asa cum rezulta ea in ultimul timp ca pe un infern. Doamne fereste! Dar miturile aplicabile patriei noastre si tuturor stradaniilor pe care noi, romanii, le depunem nu se opresc aici. Nici Sisif nu e strain de ceea ce se face la noi. E drept, din faptul ca Sisif urca o stanca pe un virf de munte si cand ea ajungea acolo se pravalea, ca el sa-si inceapa chinul, nu castiga nimeni, era numai o pedeapsa pentru cel care da numele mitului. In timp ce din faptul ca la noi nimic nu este dus la bun sfarsit castiga destul de multa lume. Dl Ciorbea, cu candoarea care-l caracterizeaza si care-i enerveaza pe atatia cetateni telespectatori azi, propunea alcatuirea unei harti a mafiilor, pe zone din ce in ce mai largi, pana la cea nationala.
Pai, asta ar fi treaba vreunuia dintre multele servicii secrete care bantuie ca niste fantome Romania. si credeti ca o face vreunul dintre ele?
Solutia lui Manole a fost una care azi nu se mai poate aplica, daca s-o fi aplicat vreodata: zidirea nevestei mesterului, ceea ce a facut ca, in cele din urma, constructia sa stea in picioare. si, cu toate acestea, ceea ce vedem noi azi in frumosul parc de la Curtea de Arges nu mai e manastirea lui Manole, ci manastirea lui Leconte du Noüy, iar acesta, de altfel, amic cu Caragiale intr-un timp, nu prea cred ca si-a inchis nevasta, frantuzoaica sau ce-o fi fost ea, in zidurile care rezista si azi. Nu le putem cere deci nici dlui Boc si nici vreunui alt politician roman sa-si zideasca nevestele la temelia sau in vreunul dintre zidurile constructiei pe care o ridica, si asta, cu atat mai mult cu cat, in multe cazuri, nu spun ca si al dlui Boc, zidirea e de uz strict personal.
Cat despre rarele constructii de interes public ce nu se naruiesc in noaptea urmatoare inaugurarii cu pompa, acestea sunt doar exceptia care, nu stiu cum, confirma regula. Suntem pedepsiti pentru vreo greseala fundamentala savarsita in trecut? Am facut cu totii, ca natiune, o greseala in prezentul apropiat si platim azi prin aceste nesfarsite intarzieri si naruiri sau suntem pur si simplu – ca tot ne tinem ginta latina – urmasii generalului roman Quintus Fabius Maximus, din sec. al III-lea dupa Hristos, poreclit Cunctator, pentru ca amana lupta finala. Desigur, asta pare o gluma. N-are nimic omul politic roman, care amana treburile de interes public sau inchide ochii interesat la amanarea lor de catre cei care au cotizat in acest scop, cu generalul roman, in afara poreclei aceluia, inca neacordata acestora.
Revenind cu picioarele pe pamantul de azi al patriei, scurmat superficial de atatea firme care se prefac a construi drumuri si poduri, ba chiar autostrazi si cai ferate, ani si ani de-a randul, spre exasperarea cetatenilor, poate ca ar fi momentul sa se intenteze si niste procese, din care sa reiasa partea de vina a firmelor, dar si, implicit, a celor care au favorizat contractele. Sugestie inutila: lucrurile vor merge inainte la fel, din moment ce insusi dl Boc se resemneaza sa constate ca asa e la noi, in Romania. Dar daca noi nu mai vrem sa fie asa?
