Corespondenta de la Carnavalul de la Venetia
Editia din acest an a batranului carnaval venetian este dominata de Romania. Este prima oara cand organizatorii italieni decid sa invite o tara in Carnaval si s-au oprit la Romania. Oficialii romani se asteapta ca imaginea Romaniei in Italia sa se schimbe dupa 5 februarie, ultima zi a carnavalului. Primele cuvinte pe care le-am auzit cand am ajuns pe Lido au fost in limba romana, iar singurele trei persoane intalnite seara la Santa Elena erau romance. Dar si singurul cersetor din San Marco este tot o romanca si asta nu e tocmai imbucurator, asa cum este cand descoperi romani pe strazi, in personalul hotelier sau in restaurante.
Inainte de a incepe sa scriu acest articol am citit un mesaj primit de la un roman care are un contract de munca pe 2008 in Italia. Omul a fost jurnalist in Romania, dar in Italia se pare ca a descoperit adevarate forme ale birocratiei romanesti. El explica cum se simte jefuit de statul roman prin Consulat, pentru ca trebuie sa plateasca niste taxe exorbitante comparativ cu cele practicate de consulatele altor state din Comunitate. Pentru a avea drept de munca in Peninsula, autoritatile italine cer sa ia la dosar si o declaratie de stare civila, care este eliberata de consulat pentru 40 de euro. Daca esti necasatorit, mai trebuie sa dai o declaratie pe propria raspundere ca nu esti casatorit, tot contra cost: 30 de euro. "Este absurd in conditiile in care un slovac aflat in aceeasi situatie ca un roman trebuie sa plateasca numai 9 euro", explica omul.
Grijile celor care muncesc in Italia sunt foarte concrete. Probabil multi nici nu stiu ca editia din acest an a Carnavalului venetian este focalizata pe Romania. Sau, daca stiu, probabil nu au timp de pierdut in Piata San Marco ori pe stradute, pentru a vedea numerele artistice "made in Romania". Cei care s-au ocupat de programul Romaniei pentru carnaval – Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii si Cultelor, Institutul Cultural Roman si Ministerul Intreprinderilor Mici si MIjlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale – au avut in vedere si acest aspect, respectiv sa se adreseze atat romanilor care muncesc si locuiesc in Italia, cat si consumatorilor tipici de carnaval. Iar asta e laudabil.
Prin urmare, pe de o parte unele reprezentatii au loc in Mestre, acolo unde, statistic, locuiesc cei mai multi romani din zona Veneto. In buna masura, spectatorii la "Vis", spectacolul lui Dan Puric, sustinut miercuri seara in impresionantul Teatro Goldoni, erau romani, dar nici ceilalti nu au avut vreo problema in a intelege despre ce este vorba. Chiar daca "Vis" nu este cel mai reusit moment marca Dan Puric – mult mai bine ar fi mers, de exemplu, "Made in Romania" produs tot de Dan Puric & Passe Par Tout –, are avantajul folosirii limbajului gestual, "cel mai" universal cu putinta.
Pe de alta parte, un spectacol ca acela prezentat in Piata San Marco, joi dupa-amiaza, de trupa Teatrului Masca a tintit clar spre acei turisti veniti la Venetia special pentru carnaval, care nu stiu probabil nici sa plaseze Romania pe harta. Povestea transpusa pe scena si relatata in cateva fraze de Mihai Malaimare la inceputul spectacolului, cu tinerii tarani care se imbraca frumos in costume nationale si incing hore duminica, in fata bisericilor, alegandu-si viitoarele sotii, nu poate suna altfel pentru romani decat profund fals. Oricat de impresionat ai fi de papusile uriase, nu poti sa nu te intrebi daca doar atat si doar asta se poate spune despre Romania. Cei care insa nu stiu nimic despre tara invitata de venetieni la aceasta editie a carnavalului nu simt nimic din lipsa de autenticitate si inghit fara probleme aceasta legenda.
Cam asa stau lucrurile si cu Pavilionul Italiei, deschis Romaniei pe toata perioada carnavalului. DJ-ii si imaginile mixate, care anima in fiecare noapte pavilionul ingropat in ceata, vizeaza un anumit public. Tinerii ajunsi la party-urile din pavilion pot simti ceva din ritmul urban al Romaniei in pulsul platanelor mixate de DJ Vasile, DJ Gojira si Electric Brother. Dar imaginile frumoase si cautate, cu manastiri scaldate in soare, nu ii vor atrage sa descopere pe cont propriu aceasta tara, atat de ponegrita in presa din Peninsula anul trecut, dar care ar trebui sa aiba ceva daca organizatorii carnavalului s-au gandit sa o transforme in prima tara invitata speciala din toata istoria, de cateva secole, a carnavalului.
Cu Fanfara savale insa organizatorii au mers la sigur. Muzicienii din celebrul sat iesean Zece Prajini i-au lasat fara grai pe cei care i-au insotit de la San Marco pana la Pavilionul Italiei, din Gradinile Bienalei. Cariera europeana a "baietilor" ("savale" in romani insemnand baieti) a inceput in urma cu vreo zece ani, formatia avand la activ concerte si participari la festivaluri de world music, folk si jazz in peste zece tari europene. Daca nu stiti cum a pus stapanire Fanfara savale pe Laguna, va propun sa va imaginati cativa barbati, toti purtand camasi albe impecabile si burti serioase peste curea, mergand in sir indian pe marginea Canal Grande, cu alamurile amutite, purtate de toti in aceeasi mana. Nu este o imagine din Kusturica si cu atat mai bine.
Cel mai rau imi pare de Shukar Collective, pentru ca ei au intrat pe scena mare din San Marco dupa un DJ a carui muzica nu avea practic nici o sansa sa adune multimea, asa cum ar fi facut-o "baietii" din Zece Prajini. Sound-urile sofisticate, amestecul de cantece tiganesti cu electro si jazz ale Shukar Collective nu au avut cine stie ce public, desi ar fi meritat-o. Peste drum de San Marco, adica de cealalta parte a Canal Grande, pe o scena mult mai mica, cu coveruri ale unor melodii cunoscute din anii ’60-’70, cu bautura ieftina (1,60 euro paharul de "sprit", un amestec de bere si campari), "I ragazzi del Beat" au reusit sa adune cel putin 1000 de tineri. "In Piata San Marco acum sunt probabil 200 de persoane, noi suntem mult mai multi", a spus solistul la un moment dat, ale carui discursuri de altfel erau mai multe decat melodiile. Nimeni nu-l putea contrazice.
Deplasare realizata cu sprijinul Institutului Cultural Roman
