România îşi scuipă plămânii | OPINIE

Dacă frumoasa noastră ţară numită România ar fi o femeie, am putea spune că îşi scuipă, la propriu, plămânii, pentru că pădurile care dispar – ciopârțite, retezate, uneori rase cu totul – sunt chiar plămânii planetei, plămânii care ne vor ajuta să respirăm aer curat şi mâine. Odată doborâte, secerate, băgate în tiruri, făcute aşchii şi rumeguş sau exportate pe nimic ca materie primă pentru mobilă care ni se re-exportă apoi, pădurile vor fi imposibil de reconstituit, iar efectele adverse – de la inundaţii, aer poluat până la deşertificare şi prăpădul schimbărilor climatice, prea multe chiar pentru a le înșirui.

Generaţiile viitoare, copiii noştri cum vor respira – fără mască sau cu mască, cum se întâmplă deja uneori la Beijing sau în Tangshan? Pădurile sunt printre puţinele elemente care au supravieţuit şi armatelor turceşti, şi războaielor mondiale, şi ocupaţiei sovietice, însă nu pot supravieţui acum hoţiei şi cârdăşiei care le rad de pe faţa pământului, afectând habitate, echilibre ecolo­gice, populații de animale și, evident, populații umane. Problema e atât de mare încât, deşi nu este pe agenda niciunui politician de top, nu e niciodată element de breaking news, ea se poate vedea din satelit.

Dacă ai compara aceleaşi poze cu aceleaşi coordonate geografice din 2003 faţă de pozele actuale din mai multe zone din Suceava, Harghita, Baia Mare sau Argeş, modificările sunt dramatice. De la pădure virgină la pădure brăcuită, de la pădure rară la deșert şi de la zone periurbane împădurite, betoane şi borduri duble pentru tot poporul. Sunt 9.444 de cazuri de tăieri ilegale descoperite în 2016.

Datele seci de mai sus sunt dintr-un raport al Greenpeace care ar trebui citit măcar de toţi factorii de răspundere din Maramureş, Iaşi şi Cluj. „În ceea ce pri­veș­te cantitatea de lemn tăiată ilegal în 2016, aceasta se ridică la 140.964,85 m³, mai mult de jumătate din aceasta – respectiv 52,59% – provenind din trei judeţe: județele Maramureș, Iași și Cluj.

Valoarea prejudiciului înregistrat în anul 2016 din tăieri ilegale se ridică la 39.475.235,29 RON la nivel național. Cele mai mari prejudicii se înregistrează în județul Maramureș – 17.996.536 RON, repre­zentând 45,59% din valoarea totală înregistrată la nivel național. (…)

Constatăm o valoare medie de 14,82 metri cubi tăiați ilegal/caz în anul 2016, la nivel național. Județele în care s-a constatat o cantitate medie/caz cu mult peste media națională sunt: Iași, cu 144,60 mc/caz, și Maramureș, cu 129,21 mc/caz.” În acest ritm, singurul lemn din Maramureșul din care dispar 50.000 de metri cubi de pădure pe an (aici sunt doar cifrele oficiale, doar hoţii prinşi!) riscă să rămână în curând cel din celebrele porţi maramureşene şi, după ce ultimele păduri vor fi tăiate, probabil se vor pune şi acelea pe foc, dacă nu ne trezim mai degrabă. Nu de alta, dar tăierea din rădăcini a pădurilor şi tăierea din rădăcini a oricăror ele­mente tradiţionale merg mână în mână – distrugerea identităţii şi a rădăcinilor, la propriu şi la figurat, de aici începe.

Prima dată când s-a făcut un studiu naţional a fost urmare a inundaţiilor din 2005, studiu care a relevat milioane de metri cubi de pădure brăcuiţi, anchete la zeci de gatere ilegale care au favorizat tăierea pădurilor, eroziunea solului şi au amplificat inundaţiile de atunci, în mai multe zone din ţară. Studiul nu a fost niciodată făcut public, poate de teama reacţiilor în societate – peste el s-a aşternut praful, iar un altul nu ştiu să mai fi fost cerut vreodată Ministerului Agri­culturii şi Ministerului Mediului. Amenzile şi anchetele s-au încetinit pe urmă, producţia unor firme care exploatează zeci şi sute de mii de metri cubi de material lemnos a crescut de la an la an, singurele semnale de alarmă până acum sunt nişte clipuri pe internet în care minute bune nu vezi decât tiruri cu masă lemnoasă, tiruri duble care trec într-un şir nesfârşit. Cei de la Greenpeace semnalează că rapoartele guvernamentale arată o medie de 8,8 milioane m³ de lemn extras ilegal anual,  în vreme ce cazurile investigate acoperă doar a 16-a parte din ce arată rapoartele guvernamentale. Mai pe româneşte – dacă furi lemn dintr-o pădure din România, cifrele pe care le avem spun că, în general, ai şanse 6% aproximativ să fi prins, 94% şanse să nu fi prins. Ba mai mult, mai nou există defrişări masive şi din zonele protejate, adică din acele procente din suprafaţa ţării acoperite de re­zervaţii şi parcuri naţionale, motiv pentru care există o lege care zace în Parlament propusă de ONG-uri pentru oprirea nebuniei prezente sau măcar pentru încetinirea defrişărilor.

Singurul lucru bun care s-a întâmplat în ultima vreme în materie de defrişări, culmea, vine de la Guvern – este o aplicaţie guvernamentală, www.inspectorulpadurii.ro, unde se pot găsi în timp real toate transporturile înre­gistrate de masă lemnoasă, cele neînregistrate evident fiind ilegale. S-au găsit deja formule de a ocoli, doar suntem inventivi – coduri care se generează după ce s-au făcut plângeri.

Ba mai mult, în Republi­ca Constanța, 65% din plânge­rile verificate înregistrate în sistemul 112 au arătat si­tuaţii de ilegalitate şi nere­gu­laritate. Problema defrişărilor ilegale merită mai multă atenţie din partea publicului.