Cei trei ciclisti
Trecerea Partidului Conservator de partea opozitiei, dupa ce doi ani a vaslit la barca Guvernului, a fost un divort anuntat. Incert era doar momentul cand o va face. Denuntat de presedintele Basescu, curand dupa alegeri, ca un partid imoral, PC a revenit in lumea de unde plecase, dar de care nu se despartise. S-a refacut astfel o nastrusnica alianta „de stanga”: un partid social-democrat, unul de dreapta nationalista si unul… conservator. Dar cine se mai uita la ideologie? Important este cate voturi ai. Ca trei ciclisti, aceste partide isi regleaza cursa exact ca la „evadarea” din pluton: preiau initiativa pe rand, fiecare secondat de celelalte doua. Pe 18 decembrie 2006, la condamnarea comunismului, PRM iese in fata, slab secondat de PC si „ignorat” de PSD. La propunerea de suspendare a presedintelui, sare PSD in frunte, PRM tace malc si PC agita in plan secund „motive proprii”. La motiunea contra ministrului Monica Macovei, sprinteaza conservatorii pe primul loc, urmati vocal de PSD si tacut satisfacut de PRM. Opozitia a devenit o masina atat de bine unsa incat ii tenteaza si pe (unii) liberali care, incurcandu-se in fineturi, voteaza aci cu opozitia, aci cu Guvernul, dornici parca sa prinda roata celor din fata.
Sacrificii inutile
De fapt, cine guverneaza in acest moment Romania? Alianta D.A. nu se mai stie daca exista. Suparati pe democrati ca nu merg pe aceeasi lista la europarlamentare, liberalii au anuntat ca vor actiona la fel de „pragmatic” in Parlament, acordandu-si voturile unor initiative ale opozitiei. Sau ascultand de resentimente personale.
Este uluitor ca a fost sacrificat pentru un fleac un ministru de Externe de talia lui Mihai Razvan Ungureanu, singurul de mare valoare profesionala si intelectuala dupa Andrei Plesu. Gestul a fost voit de premier ca o lectie pentru insubordonare, dar aceasta a ramas neclara: explicatii n-au urmat, iar ministrul s-a retras cu exemplara eleganta, fara declaratiile incendiare cu care se razbuna in ultima vreme cei atacati in functie.
Daca Guvernul va renunta si la doamna Monica Macovei, va pierde al doilea ministru acreditat international. Externele si Justitia, iata putinele departamente care au intrunit sufragiile cancelariilor Uniunii Europene. Dar nu. Romania este singura tara din UE in care, la doua saptamani de la intrare, izbucneste un adevarat razboi intern intre presedinte si premier si, la inca doua saptamani, premierul isi trimite la plimbare ministrii sai cei mai performanti. Romania confirma astfel, complet absurd, vechea sa proasta reputatie.
Se va spune ca adevarul, daca iese la lumina, este mai important decat ce crede Europa despre noi. Dar nimic important nu iese la lumina. Razboiul purtat la Televiziune nu duce nici la analize serioase, nici la vreo inbunatatire in administrarea tarii. Pe 13 februarie 2007, violenta oarba cu care s-a discutat despre „greselile” Monicai Macovei nu a intrecut cu nimic indignarea in fata divortului lui Petre Roman!
Demolarea
În toate cazurile mentionate, decizia de atac la guvernanti este luata din strict resentiment si sfideaza regula unei analize prealabile a faptelor. Nu investigatia duce la decizia suspendarii sau demisiei, ci decizia cauta, a posteriori, „argumente”. Nici o critica la adrea lui Basescu, Ungureanu si Macovei nu contine fapte atat de grave incat sa justifice gravitatea deciziilor. Dar nu justificarea conteaza, ci vointa de demolare. La talk-show-uri, vorbitorii pesedisti si pecisti monopolizeaza timpul de vorbire, iar ceilalti tac uluiti de ce vad si aud. Aceasta punere in scena permanenta a unor crize inexistente este insa calculata: ea nu urmareste sa le solutioneze, ci sa duca la impresia generala ca Romania, sub actuala putere, a devenit inguvernabila. Retorica ascunde insa cu greu adevaratul tel. Presedintele Basescu propus la suspendare de catre Parlament, guvernul D.A. redus la un guvern minoritar PNL – devenit prizonier al opozitiei – si singurul nostru ministru de Justitie angajat in lupta contra coruptiei trimis acasa ar insemna anularea in practica, dupa numai doi ani, a rezultatului alegerilor din 2004, recuperarea, de catre opozitie, a esecului de atunci.
Alegeri anticipate?
Poate ca unii liberali au uitat mesajul „Dreptate si Adevar” din 2004. Dar, daca ei vor renunta si la doamna Monica Macovei, PNL-ul se va reduce singur la un outsider cu o (eventuala) victorie de etapa, departe insa de finish-ul cursei. Iar, daca inguvernabila este elita politica a tarii, tara nu este inguvernabila: ea poate alege, daca este nevoie, un alt guvern la jumatatea mandatului.
Sorin Alexandrescu, scriitor, profesor la Universitatile din Bucuresti si Amsterdam
