Geologii estimează că în subsolul ţării există 1.500 tone aur. Din cauza costurilor mari de exploatare, o mare parte va rămâne în pământ mult timp de-acum încolo.
Valoarea aurului care s-ar afla acum în România este de peste 86 miliarde de dolari, potrivit evaluării rezervelor din subsol făcute de Institutul Geologic Român (IGR)şi raportat la preţul actual, de 1.800 de dolari pe uncie. „Cantitatea de 1.500 tone nu cred că este supraestimată, deşi nu toate prognozele sunt conturate cu aceeaşi precizie. Unele date se bazează pe cercetări amănunţite. Roşia Montana este campionul absolut, cu rezerve între 600 şi 700 tone de aur, dar mai sunt la Bucureşci-Rovina cam 100 tone de aur, sau la Barza, circa 300 de tone”, ne-a explicat Gavril Săbău, director ştiinţific al IGR.
Totuşi, specialiştii susţin că nu tot aurul din subsol merită să fie scos la suprafaţă, costurile pentru pornirea unei exploatări miniere aurifere fiind foarte mari. „Multe dintre zăcăminte erau cunoscute încă de pe vremea comuniştilor, ei aveau în plan să le exploateze, dar atunci statul nu a avut forţa economică să pornească”, a precizat Gavril Sabău. Asta, deşi compania româno-canadiană Deva Gold intenţionează să investească 180 milioane de euro numai la Certeju – Hunedoara, după cum ne-a declarat administratorul Nicolae Stanca, dar speră să scoată aur de 2,28 miliarde de euro. „Eficienţa exploatării ţine cont de cotaţia aurului. La preţul de acum, merită. Dar dacă scade sub 700-800 de dolari, nu mai merită”, a explicat acesta. Nicolae Stanca susţine că aurul României e răspândit în cantităţi mici, pe o suprafaţă foarte mare şi de aceea nu toate zonele sunt rentabile pentru exploatare. Deva Gold mizează la Certej pe 57 tone de aur.
Aurul românesc, mai scump decât cel extern
Deocamdată, în România nu mai funcţionează nici o exploatare autorizată de aur. „Toate sunt în stadiul de obţinere a avizelor. Pe lângă cea de la Roşia Montana, mai este cea a lui Deva Gold. O a doua este la Baia Mare, pentru deşeuri miniere”, ne-a declarat preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Pătruţi. Acesta a explicat că, pe lângă bani, deschiderea unei mine de aur solicită şi mult timp. „De exemplu, după obţinerea tuturor avizelor, la Roşia Montana, pentru construcţia uzinei de preparare, a utilităţilor şi a iazului de decantare sunt necesari între doi şi trei ani, timp în care nu are loc exploatarea”, a menţionat Alexandru Pătruţi. Preşedintele ANMR a afirmat că în momentul de faţă nici o companie de stat nu ar putea face faţă singură cheltuielilor necesare pentru o exploatare minieră. „Minele statului au funcţionat după ’89 aproape în totalitate cu subvenţii. Când am intrat în Uniunea Europeană, nu s-au mai acordat aceste subvenţii şi toate minele s-au închis. O companie cu capital de stat ar trebui să participe la o licitaţie pentru obţinerea licenţelor, dar nici una nu ar putea face faţă efortului financiar pe care îl presupune o asemenea investiţie”, a menţionat preşedintele ANMR. Acesta a precizat că în 2006, aurul românesc ajunsese să coste mai mult decât cel de piaţa externă.
Statul român nu a mai investit în echipamente
Ultima mină românească a fost închisă în 2007, la Barza, în judeţul Hunedoara, deşi se estimează că acolo mai sunt cam 300 tone de aur. Atunci, s-a considerat că mina nu mai este eficientă. „O mină de aur, pentru a fi eficientă, trebuie să beneficieze de suport investiţional. Dar statul român nu a mai investit. Preţul internaţional al aurului a coborât foarte mult, compania avea datorii, aşa că exploatarea părea să fie ineficientă”, a precizat Florin Cazacu, fost lider sindical la Mina Barza.
