Calduri tropicale si apoi inundatii catastrofale. A devenit o obisnuinta de cativa ani. Apele au ajuns sa fie dusmanul romanului care locuieste pe langa un rau. Fiecare ploaie mai puternica aduce viitura si revarsarea apelor. Nimeni nu mai intelege nimic. Diferentele mari de temperatura provoaca dezechilibre climatologice. Omul deja traieste cu frica in san. Fiecare nor poate provoca un dezastru. Oamenii de stiinta din tara noastra explica unul dintre motivele pentru aceasta situatie: defrisarile masive, facute in ultimii ani, ce au dus la distrugerea perdelelor de copaci. Munti intregi acoperiti de paduri au fost transformati in munti de rumegus. Ziarul nostru prezinta in cateva numere catastrofa ecologica provocata de inconstienta, deopotriva, a institutiilor, politicienilor si oamenilor de afaceri. Pana acum nimeni nu a platit pentru dezastrul provocat doar in cativa ani. Situatia nu se va reglementa decat in… 500 de ani, spun specialistii.
Cercetatorii si ecologistii sunt ingrijorati de defrisarile irationale de paduri, ceea ce duce la catastrofe naturale. In ultimii ani, Romania se confrunta cu inundatii din ce in ce mai devastatoare, calduri greu de suportat, grindina, furtuni. Cercetatorii in climatologie sustin teoria schimbarilor climatice generate de activitatile umane. Pe langa poluarea industriala, taierea arborilor reprezinta cauza principala a incalzirii atmosferei, alunecarilor de teren, inundatiilor. Politicienii romani ignora rezultatele stiintifice si ne vorbesc despre conspiratiile „marilor puteri”, care ne fura stropii de apa din Marea Neagra si ii arunca cu galeata ba peste Moldova, ba peste Banat, ba prin Gorj. Despre chelirea muntilor si afacerile necurate cu cherestea, afaceri dirijate chiar de unii politicieni, nu se vorbeste in Parlament si nici nu se alcatuiesc comisii de ancheta. Lupta cu mafia o da mai mult Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, desi nu este singura institutie abilitata sa puna capat jafului din codrii Romaniei. Garda Nationala de Mediu, prin Directia de Control a Habitatelor Naturale, Biodiversitate si Arii Protejate, a efectuat, de la inceputul anului si pana in prezent, 843 de controale in zonele suspectate de defrisari ilegale si depozitarea rumegusului pe malurile raurilor. Comisarii de Mediu au aplicat 238 de amenzi contraventionale in valoare de 1.058.050 RON, 40 de avertismente si au inaintat si o sesizare penala, precizeaza director Florian Udrea. Arborii taiati ajung materie prima pentru gaterele care au impanzit tara.
Munti de rumegus
Intr-o localitate din judetul Sibiu ar functiona nici mai mult nici mai putin decat 30 de gatere, un record mondial daca se compara chiar cu un sat din Siberia unde padurea „cade” pe oameni si nu ar fi mai mult de 15 de gatere. Mormanele de rumegus au ajuns sa schimbe relieful Romaniei. Comisarii GNM au descoperit, in comuna Suseni din judetul Harghita, un munte de rumegus de aproximativ 3 km lungime si de inaltimea unui bloc. In statiunea Covasna, in zona garii, se afla de asemenea un depozit de rumegus care a ajuns la dimensiuni impresionante. In comuna Agas din judetul Bacau, pe valea Trotusului, se vad depozite de rumegus lasate mostenire de diverse firme care s-au desfiintat (unele doar cu numele) sau care au fost vandute cu depozite cu tot.
In urma lotrilor pamantul o ia la vale cu 77 km/ora
In zonele unde padurile au fost defrisate, apa loveste cu toata puterea, noptile de vara au caracteristici tropicale, pamantul o ia la vale inghitind case si oameni. Cand excesul de apa se acumuleaza in punctul de varf al unei pante, se exercita o presiune puternica asupra solului si a pietrelor instabile. Acestea, la randul lor, se prabusesc distrugand tot ce intalnesc in cale. Pietrele si pamantul o iau la vale cu viteze de pana la 77 km pe ora. Climatologii si meteorologii nu pot contrazice realitatea, chiar daca nu dau intreaga vina pe defrisari. Dupa opinia lor, inundatiile nu sunt cauzate exclusiv de defrisari, dar sunt amplificate de acestea. Un punct de vedere sustinut de specialistii in climatologie de fiecare data cand au loc dezbateri pe tema schimbarilor climatice si a dezastrelor. Despaduririle influenteaza negativ scurgerile de pe versanti, de aceea, dupa o ploaie torentiala, sate intregi, poduri si sosele sunt scufundate in apa. Padurile pot frana torentele, oprindu-le forta distrugatoare si pot avea un rol major in ciclul hidrologic. Apa din precipitatii este acumulata intr-un fel in zonele impadurite, altfel unde locul este uscat, fara pic de vegetatie. Acolo unde nu este padure, vantul nu mai intampina rezistenta si va transporta precipitatiile pe o suprafata mult mai mare. Radiatiile solare se reflecta mai puternic in regiunile fara paduri, de aceea la campie verile sunt mai greu de suportat decat in regiunile de deal si munte. Defrisarile contribuie cu 34,5% la degradarea solului. Relieful in panta si lipsit de vegetatie favorizeaza seceta si viiturile.
A mai ramas o treime din suprafata padurilor
Cercetatorii de la Academia Agricola si Silvica trag un semnal de alarma. Dezechilibrul ecologic in care se afla acum tara noastra este explicat prin faptul ca doar o treime din spatiul rural este acoperit cu paduri autentice, functionale, fata de minimum 40% cat reprezinta procentul optim de impadurire pentru conditiile naturale si sociale ale spatiului geografic romanesc si fata de 75-80% cat a fost gradul de impadurire natural al Romaniei. Specialisti de la ASAS sustin ca la originea indundatiilor catastrofale din anii 1970, 1975, 2005 si 2006 se aflau, in mare masura, gradul redus de impadurire si gestionarea defectuoasa a celor mostenite. In zonele de stepa procentul de impadurire este extrem de scazut (3-5%), fata de nivelul considerat optim (10-18%); la munte procentul de impadurire este de 20-35%, fata de nivelul optim de 40-50%. Localitatile situate la campie sunt din ce in ce mai frecvent afectate de seceta. La deal si la munte, cu deosebire in zonele Vrancei, Vasluiului, Barladului, Podisului Transilvaniei, Olteniei se manifesta dezastrele geomorfologice sub forma unor intense procese de eroziune si alunecari de teren, prin care cantitatile enorme de sol sunt distruse. Unele dintre cele mai eficiente mijloace pentru prevenirea catastrofelor naturale generate de defrisarile abuzive ar fi: gestionarea durabila a padurilor existente, precum si impadurirea terenurilor degradate.
Impaduriri in ritm de melc. Sa avem rabdare vreo 500 de ani!
Studiile ASAS arata ca impadurirea terenurilor degradate (exista in prezent aproximativ 3 milioane hectare de terenuri puternic deterioare, inapte pentru o agricultura rentabila) ar trebui sa se desfasoare intr-un ritm de 20.000-30.000 hectare anual. Din nefericire, in ritmul actual de impadurire a acestor terenuri, actiunea s-ar prelungi pe o perioada de cel putin 500 de ani! Programul guvernamental conceput de guvernarea PSD (2001-2004), care prevedea impadurirea a 100.000 hectare de terenuri degrate, a fost „indeplinit” in limita maxima de 10%. Marile defrisari ale padurilor au inceput in perioada „epocii de aur” si au continuat intr-un mod barbar dupa 1990. Tapinari dotati cu drujbe ultraperformante sau „lotri” inarmati cu niste topoare stirbe transforma „plamanii Romaniei” in dealuri sterpe. Guvernele perindate la carma tarii se acuza reciproc. Prin 2003, pesedistul Ionel Blanculescu, tatal controalelor cum il botezase presa, trambita ca anul 1999 a fost anul de varf al infractiunilor forestiere si abia din 2001 s-a facut ordine si disciplina, ocultand faptul ca dupa anul 2000 clica PSD a beneficiat de concesionarea padurilor la pret de dumping si a protejat exportul masiv de cherestea.
