Bucureştiul ar intenţiona să priveze Kievul de jurisdicţia asupra insulei Maican de pe Dunăre – o insulă nelocuită, cu o lungime de circa 1,5 km. „România ridică din nou pretenţii aupra unei insule” ucrainene, titrează miercuri publicaţia Segodnia, care consideră că România râvneşte la banii Ucrainei din taxele de tranzit pe canalul Bâstroe, transmite Agerpres.
Despre conflictul legat de insula nelocuită, de aproximativ o milă lungime şi cu lăţimea de 600-800 de metri, a relatat la 12 aprilie unul din cele mai apreciate posturi ucrainene de televiziune, „1+1”.
Potrivit jurnaliştilor ucraineni, Dunărea însăşi ar fi vinovată de apariţia acestei situaţii transfrontaliere. Anterior, şenalul şi graniţa treceau ca un braţ între insulă şi ţărm. Însă în 1948, şenalul s-a acoperit cu mâl şi nisip şi s-a decis ca o nouă rută pentru nave să fie construită de cealaltă parte. Şenalul s-a schimbat, iar graniţa a rămas în acelaşi loc.
Potrivit vicepreşedintelui Serviciului pentru frontiera de stat din Ucraina, Boris Tregubov, după aprilie 2009, delegaţia română din componenţa comisiei româno-ucrainene a făcut o primă tentativă de a trasa linia de graniţă în zona insulei Maican pe braţul de nord, mai apropiat de ţărmul ucrainean.
În cazul în care graniţa va fi trasată pe celălalt braţ, insula va rămâne de partea română, iar canalul navigabil din acest sector va deveni unul comun, susţine el. „România nu are nevoie de insulă, ci de braţ, pentru că este mai larg şi mai adânc” – consideră Tregubov, citat de canalul de televiziune „1+1”.
Dimpotrivă, deputatul Ghennadi Zadârko din Rada Supremă (parlamentul unicameral ucrainean) consideră că „România pretinde insistent la această insulă şi la încă un lanţ de alte insule, dorindu-le pentru ea”. „Ideea este că Maican nu este cea mai mare insulă, are o suprafaţă de doar câteva de mii de metri pătraţi, sunt insule mult mai mari, însă acesta este un precedent foarte periculos”, a declarat parlamentarul ucrainean cotidianului Segodnia.
Potrivit publicaţiei citate, o nouă rundă de negocieri româno-ucrainene cu privire la această problemă ar urma să aibă loc în aprilie 2010.
„Acest litigiu nu a fost adus în faţa unui tribunal internaţional, dar nu se poate să cedăm voluntar insula. Pentru că dacă se va înnămoli şi şenalul din aval, între insulele Babin şi Ermakov, şi acesta va trebui de cedat românilor” – a declarat deputatul Ghennadi Zadârko, indicând că o situaţie similară se înregistrează în Marea Neagră, referindu-se la canalul Kerci-Enikalsk, de la graniţa dintre Ucraina şi Rusia.
„Canalul este al nostru şi el este tranzitat de nave, iar graniţa se află mai la sud. Dacă vom ceda în prezent în faţa românilor, nu există garanţii că Rusia nu va solicita pe aceeaşi bază deplasarea graniţei mai la nord pe şenalul canalului” – mai spune el, în declaraţia pentru Segodnia.
În toată această problemă, ar exista şi un aspect economic: de când Ucraina a construit, în urmă cu cinci ani, artera navigabilă de mare adâncime Dunărea-Marea Neagră pe braţul Bâstroe, majoritatea navelor preferă canalul ucrainean celor româneşti, pentru că taxa de tranzit este mai mică. În cazul deplasării graniţei în zonă, coridorul de transport maritim va deveni comun şi Ucraina va trebui să-şi împarte banii cu România, comentează Segodnia.
„România nu are nevoie de insulă, ci de canal (citeşte bani, not. Segodnia)” – susţine şi deputatul Zadârko.
În 2009, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a pus capăt disputei teritoriale între Ucraina şi România cu privire la delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră, în jurul Insulei Şerpilor. Drept urmare, sub controlul României a trecut 79,34% din teritoriul în litigiu din platoul continental bogat în rezerve de petrol şi gaze, aminteşte presa ucraineană.
