Clisura Dunarii a devenit, in ultimele luni, principala destinatie a bogatilor din Timisoara care doresc sa-si construiasca o casa de vacanta ferita de ochii creditorilor si a autoritatilor. Motivul renuntarii la zona Surduc, cealalta rezervatie a high-life-ului banatean, este legata de perspectiva cresterii nivelului apei cu circa sapte metri, dupa ce lacul va fi transformat, prin construirea unui baraj, intr-o rezerva naturala de apa potabila pentru Timisoara si localitatile din jur.
Valul migrator catre malurile romanesti ale Dunarii, la 150 de kilometri de capitala Banatului, a transformat localitatile carasene Pojejena si Divici in adevarate colonii de VIP-uri timisorene. Proprietari de hoteluri si supermarketuri, politisti, avocati, notari si chiar fosti lideri ai vietii politice au „inundat” malul stang al fluviului, la cativa kilometri de frontiera verde, cu zeci de constructii.
Mana cereascapentru localnici
Imprejmuite cu garduri inalte care sa le fereasca de ochii curiosilor, casele timisorenilor au imbogatit zestrea edilitara a zonei si, implicit, valoarea imobiliara a terenurilor. Acest aspect a fost remarcat si de primarul din Pojejenei, Omer Radovancovici. Acesta a afirmat ca sosirea timisorenilor si-a pus amprenta si asupra comertului local, mai cu seama in week-end, cand vanzarile cresc considerabil.
Cele doua localitati carasene trec printr-o alta perioada de inflorire economica, dupa anii embargoului, in conditiile in care noii proprietari de terenuri folosesc din plin forta de munca locala pentru a-si construi vilele. „Terenul de langa mine puteam sa-l iau, anul trecut, cu 18 milioane de lei. Acuma se vinde cu 25 de euro un metru patrat. Invazia oamenilor cu bani a provocat o reevaluare a preturilor la terenuri si case, mai ales a proprietatilor care au iesire la Dunare”, a declarat unul dintre timisorenii care si-a construit aici o casa. Despre traiul la malul Dunarii in timpul saptamanii, cand colonia timisorenilor este aproape pustie, a vorbit unul dintre paznicii vilelor de lux din zona.
„E o liniste de-ti vine sa-ti iei campii. In aceasta perioada nu mai trage nici pestele, se prinde doar la plasa, asa ca, practic, nu ai ce sa faci aici. Nu prea se gaseste paine, trebuie sa dai comanda cu o zi inainte pentru a avea de unde sa cumperi. In schimb, pescarii ofera peste la tot pasul”, a povestit Ion Patru, care a deprins, in cele cateva luni de cand sta de straja la Dunare, manevrarea unditei si a vaslei.
