Revoluția electorală de la alegerile prezidențiale este atât rezultanta schimbărilor sociale și de cultură politică din ultimii 25 de ani, cât și semnul unei uriașe nemulțumiri față de întregul nostru sistem politic.
Norii apăsători ai acestei prime jumătăți de noiembrie, care dublau norii negri ai unei puteri politice evident abuzive, păreau că anunță stingerea speranței că românii știu să-și folosească libertatea. Victoria candidatului PSD ar fi dat dreptate celor care constatau eșecul postcomunismului românesc. Societatea a demonstrat că, deocamdată, este numai eșecul clasei politice, eșecul unui sistem de partide care rămâne nereprezentativ, deci nedemocratic. A trebuit să fie găsit un primar sas al unui burg de peste munți, lipsit de experiență politică la nivel central, deci un diletant din punctul de vedere al sistemului politic, pentru a încarna dorința de schimbare a majorității cetățenilor români. A trebuit ca cei plecați din țară să aibă un aproape irațional reflex patriotic menit să reafirme valoarea mersului la vot, implicit să reafirme responsabilitatea celor care renunță voluntar la acest drept. A trebuit ca tineri și mai puțin tineri să mărșăluiască prin orașele României pentru a le spune încă o dată părinților și bunicilor lor: nu ne condamnați pentru 200 de lei! Dacă acum ne lăsăm călcați în picioare, riscăm să nu ne mai ridicăm niciodată.
Pentru prima dată după decembrie 1989 avem o parte infimă a societății care a reușit să miște raportul de forțe între România resemnată și România care speră să devină europeană. Societatea civilă a dovedit că este acea parte vizibilă a imensului aisberg care este societatea în ansamblul ei, care dacă se trezește poate mătura orice putere. După instrumentalizatul moment Piața Universității 2012, după manifestațiile pentru salvarea Roșiei Montane, acum avem un al treilea moment în care societatea își dovedește sieși puterea pe care o are. Asta nu înseamnă că această putere este bine utilizată, dar manifestarea ei este o condiție necesară a unei stări democratice ce părea că nu ne mai caracterizează.
